În România rurală, o întrebare tot mai apăsătoare răsună în aer: cine va mai cultiva pământul pentru hrana de care depindem cu toții?
Pe măsură ce tot mai multe case din sate rămân pustii, iar porțile sunt încuiate, viitorul agriculturii tradiționale pare tot mai incert.
Exodul tinerilor și casele pustii
În multe localități rurale, tinerii aleg să plece spre orașe, în căutarea unui trai mai confortabil și a unor oportunități profesionale mai bune. Astfel, în satele României, peste 1,2 milioane de case sunt nelocuite, iar pământurile agricole riscă să fie abandonate.
O excepție: tinerii care revin la sat
Există însă și excepții care aduc o rază de speranță. Andra și Cătălin, doi IT-iști din București, au ales să renunțe la viața agitată a orașului și să se mute în satul Dormărunt, județul Călărași. Ei și-au construit o gospodărie completă și lucrează de acasă, combinând tehnologia cu viața la țară.
„Eram niște cartofi de canapea, lucram de acasă și simțeam că e o pușcărie”, povestesc ei, explicând că pandemia i-a determinat să-și schimbe stilul de viață.
Realitatea dură din județul Dolj
În județul Dolj, situația este mult mai gravă. Majoritatea celor care rămân în sate sunt bătrâni care abia mai pot lucra pământul. Domnul Vasile Badea, în vârstă de 76 de ani, din localitatea Drănic, este un exemplu elocvent.
Cu greu își cultivă o mică grădină cu legume pentru consum propriu: roșii, vinete, porumb, fasole verde.
Pământurile agricole, în pericol de abandon
Mulți proprietari de terenuri agricole nu mai au puterea sau interesul să le cultive și aleg să le dea în arendă sau la asociații agricole.
„Nu avem ce să le facem”, spun localnicii, evidențiind o problemă structurală a agriculturii românești.
Dacă această tendință continuă, riscul abandonului terenurilor agricole va afecta nu doar economia rurală, ci și securitatea alimentară a țării.
