Nicușor: „La varsta de 6 ani am fost dusi la un centru de plasament din Cluj. Acolo am stat 4 ani si de acolo am ajuns aici. Prima data cand am venit aici a fost anul 2012. Stiu si ziua, in 15 iunie. Aveam 10 ani. Pe langa faptul ca nu aveam inteligenta pe care o am acum, nu socializam cu nimeni, imi era frica de ce spun ceilalti”.
E povestea lui Nicusor, un geniu, dupa cum il descriu toti cei din satul copiilor din Cisnadie. A terminat clasa a zecea cu o medie generala apropiata de zece.
E primul la invatatura, e olimpic si iubeste cu aceasi pasiune literatura, matematica si fizica.
Drumul pana aici a fost, insa, greu. Parea imposibil, la inceput, isi aminteste cea care l-a crescut cu atata dragoste.
NICUSOR: „La centru, toate persoanele se comportau cu noi ca si cum nu eram nimeni, ele isi faceau doar datoria. Nu ne ascultau povestile, nu iti acordau nici macar un pic de atentie. Stiam ca acolo e orizontul meu si ca toate gandurile sunt legate de centrul respectiv. Nu-mi puteam imagina ca o sa ajung cineva. Nu stiu de ce, dar nu puteam sa-mi imaginez ca o sa ajung la un liceu, la nu stiu ce scoala”.
Acum, insa, orizontul care i se asterne in fata straluceste.
Si asta datorita oamenilor de aici, din centru, care-l sprijina in tot ce face, doar sa-si urmeze visul. Cand l-am vizitat, scria cateva randuri dintr-o poveste.
In casa sunt 7 copii. Pe toti i-a crescut Elena i-a crescut ca o mama si e tare mandra cand ii vede educati si, mai ales, cu aspiratii mari pentru viitor.
E ca in familie- ne spune si Mariana Rusu- asistent social la Sos Satele Copiilor.
Inainte a fost cadru didactic, dar a renuntat la meserie ca sa salveze suflete aproape pierdute. Ba, mai mult, copilul ei a crescut cu cei de aici- din sat.
Pentru ca povestea sa mearga mai departe- e nevoie de bani. Satele copiilor supravietuiesc din donatii.
Fiecare putem ajuta: cu un SMS cu textul MAMA la 8844, putem dona 2 euro pe luna. Astfel, donam viitor unor copii fara sansa.