Sărbătoare mare, cu cruce roșie, în Calendarul ortodox pe 29 august!

Este sărbătoare mare, cu cruce roșie, în Calendarul ortodox pe 29 august! De ce e bine să ții post negru în această zi!

Pe 29 august 2026, Biserica Ortodoxă prăznuiește Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox.

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este și ultima mare sărbătoare din anul bisericesc, deoarece la 1 septembrie începe un nou an bisericesc.

De ce se ține post pe 29 august

Ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul este o zi de post.

Rânduiala are o semnificație profundă, legată atât de împrejurările în care a fost ucis Sfântul Ioan, cât și de viața sa caracterizată prin post și înfrânare.

Potrivit tradiției, credincioșilor li se cere să postească în această zi, pe de o parte, pentru a nu se asemăna cu Irod, care, în urma unui ospăț lipsit de măsură, a ajuns să ia o hotărâre cumplită. Pe de altă parte, postul reprezintă o formă prin care creștinii încearcă să urmeze, măcar simbolic, viața ascetică și înfrânată a Sfântului Ioan Botezătorul.

În afara posturilor de durată, Biserica are și mai multe zile în care se ține post. Miercurea este zi de post în amintirea faptului că Mântuitorul a fost vândut, iar vinerea este zi de post în amintirea Răstignirii Domnului. De asemenea, se postește pe 14 septembrie, la Înălțarea Sfintei Cruci, în amintirea Patimilor Mântuitorului, precum și pe 5 ianuarie, în Ajunul Bobotezei.

Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului

Sfântul Ioan Botezătorul ocupă un loc deosebit în credința creștină. El este cel care a pregătit poporul pentru venirea lui Hristos și L-a descoperit lumii drept Mesia și Fiul lui Dumnezeu.

Sfântul Ioan s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Mama sa, Elisabeta, era descendentă a seminției lui Aaron. Nașterea lui Ioan a avut loc cu șase luni înainte de nașterea lui Iisus Hristos și a fost vestită de îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu.

Pentru că Zaharia nu a crezut în cele vestite de înger, a rămas mut până în momentul în care copilul a primit numele Ioan.

Despre o perioadă importantă din viața Sfântului Ioan Botezătorul nu există informații detaliate. Tradiția Bisericii spune că acesta s-a retras în pustiu, unde a dus o viață deosebit de aspră și de nevoință. Acolo a rămas până când a primit porunca de a începe să propovăduiască.

Citește și: Rugăciunea sfântă către Sfântul Părinte Arsenie Boca

Ioan nu a avut doar misiunea de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos. El a avut și rolul de a-L face cunoscut lumii pe Iisus ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu.

Prin predica sa, Sfântul Ioan Botezătorul îi chema pe oameni la pocăință și la schimbarea vieții.

Mesajul său rămâne unul dintre cele mai importante îndemnuri ale credinței creștine: omul este chemat să își recunoască păcatele, să se întoarcă spre Dumnezeu și să își schimbe modul de viață.

Relatarea despre moartea Sfântului Ioan Botezătorul este prezentată în Evanghelii și este legată de mustrarea pe care acesta i-a adresat-o lui Irod.

La vremea respectivă, Sfântul Ioan era întemnițat în castelul lui Irod de la Maherus.

Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul său nelegiuit cu Irodiada, care fusese soția fratelui său.

Irodiada a rămas profund înverșunată împotriva Sfântului Ioan și a căutat un prilej pentru a-l face să fie ucis.

Momentul a venit în timpul unui ospăț organizat de Irod cu ocazia zilei sale de naștere. Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat în fața invitaților și i-a plăcut lui Irod. Acesta i-a promis că îi va oferi orice va cere drept răsplată.

La îndemnul mamei sale, Salomeea a cerut capul Sfântului Ioan Botezătorul.

Irod, deși s-a întristat, nu și-a încălcat jurământul făcut în fața invitaților. A poruncit ca Sfântul Ioan să fie decapitat, iar capul prorocului i-a fost adus Salomeei pe o tipsie.

Astfel, cel care predicase pocăința și pregătise poporul pentru întâlnirea cu Hristos a murit ca martir, pentru apărarea adevărului și pentru mustrarea păcatului.

Ce s-a întâmplat cu capul Sfântului Ioan Botezătorul

Potrivit tradiției Bisericii, capul Sfântului Ioan Botezătorul a avut o istorie aparte, fiind pierdut și găsit de mai multe ori.

Se spune că Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, a luat capul Sfântului Ioan din curtea Irodiadei și l-a îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut.

Mai târziu, un om bogat și influent, care ajunsese să creadă în Hristos, a renunțat la poziția sa și la bogățiile lumești și s-a făcut monah, luând numele de Inochentie. Dorind să își construiască o chilie și o bisericuță, acesta a săpat în locul în care se afla îngropat capul Sfântului Ioan și a descoperit vasul de lut.

Prin descoperire dumnezeiască, monahul a înțeles că este vorba despre capul Sfântului Ioan Botezătorul. Înainte de moarte, temându-se ca sfintele moaște să nu fie profanate de păgânii care se înmulțiseră în acea zonă, Inochentie a ascuns din nou capul în pământ.

Capul a rămas acolo până în vremea Sfinților Împărați Constantin și Elena. Tradiția spune că Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat unor călugări și le-a poruncit să dezgroape cinstitul său cap. Aceasta este considerată prima aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul.

Ulterior, în timp ce cei doi călugări călătoreau cu sfintele moaște într-un sac, au întâlnit un olar și i-au cerut să transporte sacul. Potrivit tradiției, Sfântul Ioan i s-a arătat olarului și i-a cerut să fugă de cei doi călugări.

Olarul a ajuns acasă cu capul sfântului și a primit numeroase binefaceri. Înainte de moarte, el a așezat capul într-o raclă și i l-a încredințat surorii sale.

Racla a ajuns apoi în posesia unui monah arian, Eustatiu, care locuia într-o peșteră. Numeroase minuni se petreceau acolo, însă Eustatiu pretindea că minunile erau săvârșite datorită propriilor sale puteri. Când a aflat că urma să fie trimis în exil, a îngropat capul Sfântului Ioan.

Mai târziu, peștera a fost locuită de monahi credincioși, care au ridicat o mănăstire în apropiere. În anul 452, arhimandritul Marcel, starețul mănăstirii, a văzut un foc mare la peștera de lângă orașul Emesa în timpul cântării psalmilor. Astfel, printr-o descoperire minunată, a aflat locul în care era ascuns capul Sfântului Ioan Botezătorul.

Aceasta este considerată a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului.

În perioada luptelor împotriva sfintelor icoane, capul Sfântului Ioan a fost îngropat la Comane. Ulterior, acesta a fost adus la Constantinopol de Sfântul Ignatie, în anul 860, în timpul împăratului Mihail. Aceasta este considerată a treia și ultima aflare a cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul.

Prima și a doua aflare a capului sunt pomenite de Biserică pe 24 februarie, în timp ce a treia aflare este prăznuită pe 25 mai.