Satul Alun mai are un singur locuitor, o manastire de marmura, dar si un drum de circa 10 kilometri facut tot din marmura.
Aici locuiau in urma cu aproape jumatate de secol 100 de familii. Din anii '60, oamenii de aici au inceput sa migreze catre asezarile invecinate si in prezent, singurul locuitor care n-a vrut sa plece din "satul inmarmurit" este Gheorghe Gheorghesc.
"Satul are o vechime de aproape 300 de ani, poate si mai mult, iar in vremea tineretii mele, era unul dintre cele mai mari din zona. Avea o scoala cu internat, in care invatau copiii din tot Tinutul Padurenilor, dar si din Hunedoara. Localnicii munceau in cariera de marmura de la marginea satului si in minele din Ghelari. Colectivizarea facuta de comunisti i-a alungat pe oameni, la fel cum combinatul siderurgic din Hunedoara i-a atras la oras.
Asa, treptat, au ramas in sat doar batranii", spune Gheorghe Gheorghesc, informeaza cei de la mistere-romania.info.
