În România de astăzi, distanța dintre vecini nu se măsoară doar în metri, ci și în lipsa relațiilor sociale.
Un experiment realizat într-un cartier bucureștean arată o realitate tristă: majoritatea locuitorilor nu știu cum se numesc vecinii lor, iar schimbul de vorbe este aproape inexistent.
O realitate a izolării sociale
În trecut, cartierele din România erau pline de viață, cu copii care se jucau împreună și vecini care se cunoșteau bine. Astăzi, blocurile moderne, cu bariere, gardieni și locuri de parcare personalizate, par să creeze mai multă distanță decât apropiere.
Dorința de conexiune, blocată de ritmul vieții
Deși majoritatea evită apropierea, un procent impresionant de 80% și-ar dori relații mai bune cu vecinii. Totuși, „secolul vitezei” și programul încărcat fac ca întâlnirile întâmplătoare să fie rare.
Amintiri din trecut și dorința de comunitate
Sanda și Adrian, doi locuitori care au crescut în mediul rural, povestesc cu nostalgie despre comunitățile de altădată, unde vecinii erau ca o extensie a familiei.
Adrian adaugă că în mediul rural comunitățile erau mai strânse, dar acum populația s-a mutat în orașe, iar legăturile s-au slăbit.
Inițiative pentru refacerea legăturilor
Pentru a combate această izolare, Mihai a fondat platforma întrevecini.ro, care ajută locatarii să se cunoască și să organizeze activități comune. El subliniază că în perioada comunistă oamenii aveau nevoie unii de alții pentru a se simți în siguranță și pentru a-și ajuta copiii, în timp ce astăzi tehnologia și stilul de viață independent au redus aceste nevoi.
Lipsa încrederii, o moștenire dificilă
Un alt obstacol major este lipsa încrederii. Un sondaj arată că șase din zece români nu au încredere în nimeni în afară de membrii familiei. Pandemia, războiul și crizele recente au accentuat această stare, făcând oamenii mai reticenți în a se deschide către ceilalți.
