În inima județului Prahova, comuna Jugureni se confruntă cu o realitate dureroasă: dispariția lentă a comunității. Anul acesta, în această localitate formată din trei sate și cu puțin peste 400 de locuitori, nu s-a născut niciun copil. Grădinițele sunt aproape goale, iar școlile își pierd elevii pe zi ce trece. Căsătoriile civile nu se mai oficiază de ani buni, iar ulițele satului răsună acum doar de liniște.
Domnul Lilii, în vârstă de 87 de ani, este unul dintre puținii rămași să muncească pământul în Jugureni.
„Câți copii făceau oamenii pe vremea dumneavoastră? 8, 10, pentru că aveau nevoie de mâini la muncă”, povestește domnul Lilii.
Doamna Rodica, o altă locuitoare, confirmă această situație dramatică:
„Aproape toți vecinii au plecat. Cei tineri, la oraș sau peste hotare, au plecat. A rămas doar cine nu a avut unde să se ducă.”
Ea subliniază că fără tineri nu pot exista nașteri, iar speranța unei reveniri a comunității este tot mai mică.
Primarul comunei, aflat la conducere de două decenii, a observat cum numărul nașterilor a scăzut drastic în ultimii ani.„Anul trecut au venit pe lume doar trei bebeluși, iar acum avem sub 20 de copii în școală și doar doi la grădiniță”, spune acesta.
Lipsa unei infrastructuri adecvate, în special a drumurilor care să faciliteze transportul, agravează situația, făcând comuna mai puțin atractivă pentru tineri și familii.
Datele oficiale ale Institutului Național de Statistică arată o tendință îngrijorătoare la nivel național: în 2025, România a înregistrat cel mai mic număr de nașteri din ultimul secol, sub 150.000 de copii. Această criză demografică se reflectă cu acutitate în comunitățile rurale precum Jugureni, unde viitorul pare tot mai incert.
Jugureni este un exemplu elocvent al problemelor cu care se confruntă multe comune din România: migrația tinerilor, scăderea natalității, lipsa infrastructurii și oportunităților, toate contribuind la dispariția treptată a satelor tradiționale.
