Acatistul Buneivestiri a Maicii Domnului. Ajută la împlinirea dorințelor!
Acatistul Buneivestiri a Maicii Domnului. Această sărbătoare are loc pe 25 martie, atunci când este și prima dezlegare la pește pentru cei care țin Postul Paștelui. Este cea mai importantă sărbătoare din luna martie și are cruce roșie în calendar.
Author: Laura Macovei miercuri 22 martie 2023 , 13:29
Acatistul Buneivestiri a Maicii Domnului. Buna Vestire 2023. În această zi, Fecioara Maria a aflat de la Arhanghelul Gavriil că-l va naște pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu.
Acatistul Buneivestiri a Maicii Domnului. Ajută la împlinirea dorințelor!
Acatistul Bunei Vestiri este rugăciunea care se rostește în fiecare an pe 25 martie, atunci când se sărbătorește Buna Vestire.
Acatistul Bunei Vestiri reprezintă o rugăciune complexă, despre care se spune că îi poate ajuta pe credincioși să își găsească liniștea, să își rezolve problemele, să se apropie mai mult de Dumnezeu și să găsească cea mai bună cale pentru a-și îndeplini toate dorințele.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie Împărăția Ta, fie voia Ta, precum în Cer așa și pe pământ.
Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.
Condac 1:
Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi.
Ci, ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Icos 1:
Îngerul cel întîistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăimântat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea: Bucură-te, cea prin care răsare bucuria Bucură-te, cea prin care piere blestemul Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei Bucură-te, înălțime, întru care anevoie se suie gândurile omenești Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești Bucură-te, că ești scaun Împăratului Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate
Bucură-te, steaua, care arăți Soarele Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări Bucură-te, cea prin care se înnoiește făptura Bucură-te, cea prin care Prunc Se face Făcătorul Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 2:
Știindu-se pe sine sfânta întru curăție, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: Preaslăvitul tău glas cu anevoie se arată a fi primit sufletului meu; că naștere cu zămislire fără sămânță, cum îmi spui? Cântând: Aliluia!
Icos 2:
Înțelesul cel greu de pătruns căutând Fecioara să-l înțeleagă, a grăit către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putință să Se nască Fiu, spune-mi? Iar el cu frică a zis: Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus Bucură-te, încredințarea celor ce au trebuință de tăcere Bucură-te, începătura minunilor lui Hristos Bucură-te, capul poruncilor Lui Bucură-te, scara Cerului, pe care S-a pogorât Dumnezeu Bucură-te, pod care-i treci la Cer pe cei de pe pământ Bucură-te, minune, care de îngeri ești mult slăvită Bucură-te, ceea ce ești rană de mult plâns a diavolilor Bucură-te, ceea ce ai născut Lumina cea neapusă Bucură-te, ceea ce n-ai învățat pe nimeni în ce chip s-a petrecut Bucură-te, ceea ce covârșești mintea celor înțelepți Bucură-te, ceea ce luminezi gândurile celor credincioși Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 3:
Puterea Celui de Sus a umbrit-o atunci, spre zămislire, pe cea care nu știa de nuntă; și pântecele ei cel cu bună roadă, ca o țarină dulce, l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mântuire, când vor cânta așa: Aliluia!
Având Fecioara primit în pântece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul acesteia, îndată cunoscând închinarea ei, s-a bucurat și, cu săltări în pântece, ca și cum ar fi cântat, a grăit către Născătoarea de Dumnezeu: Bucură-te, vița mlădiței celei ne-veștejite Bucură-te, câștigarea rodului celui fără de moarte Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul iubirii de oameni Bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vieții noastre Bucură-te, brazdă care ai crescut înmulțirea milelor Bucură-te, masă care porți îndestularea milostivilor Bucură-te, ceea ce înflorești Raiul desfătării Bucură-te, ceea ce gătești adăpostire sufletelor Bucură-te, tămâia rugăciunii celei primite Bucură-te, curăția a toată lumea Bucură-te, voia cea bună a lui Dumnezeu către noi, cei muritori Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 4:
Vifor de gânduri necredincioase având în sine, înțeleptul Iosif s-a tulburat, uitându-se la tine, cea neamestecată cu nunta, gândind că ești furată de nuntă, tu, ceea ce ești fără de prihană. Iar când a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!
Icos 4:
Au auzit păstorii pe îngeri lăudând venirea lui Hristos în trup și, alergând la Acela ca la un păstor, L-au văzut ca pe un miel fără de prihană în brațele Mariei, pe care lăudând-o, au zis: Bucură-te, Maica Mielului și a Păstorului Bucură-te, staulul oilor cuvântătoare Bucură-te, ceea ce ești chinuire pentru vrăjmașii cei nevăzuți Bucură-te, ceea ce deschizi ușile Raiului Bucură-te, că cele cerești se bucură cu cele pământești Bucură-te, că cele pământești dănțuiesc împreună cu cele cerești Bucură-te, gura apostolilor cea fără de tăcere Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de chinuri Bucură-te, temeiul cel tare al credinței Bucură-te, cunoștința harului cea luminoasă Bucură-te, cea prin care s-a golit iadul Bucură-te, cea prin care ne-am îmbrăcat cu slavă Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 5:
Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzând-o magii, au mers pe urma luminii ei; și, ținând-o ca pe o făclie, cu dânsa căutau pe puternicul Împărat; și, ajungând la Cel neajuns, s-au bucurat cântându-I: Aliluia!
Icos 5:
Au văzut pruncii haldeilor în brațele Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om cu mâna; și, cunoscându-L a le fi Stăpân, deși luase chip de rob, s-au nevoit cu daruri a-I sluji Lui și a-i cânta celei binecuvântate: Bucură-te, Maica stelei celei neapuse Bucură-te, raza zilei celei de taină Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înșelăciunii Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăinuitorii Treimii Bucură-te, ceea ce ai aruncat dintru dregătorie pe tiranul cel fără de omenie Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos, iubitorul de oameni Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit din slujirea cea idolească Bucură-te, ceea ce ne curățești de lucrurile cele întinate Bucură-te, ceea ce ai stins închinarea la foc Bucură-te, ceea ce ne-ai potolit văpaia patimilor Bucură-te, îndreptătoarea înțelepciunii celor credincioși Bucură-te, veselia tuturor neamurilor Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 6:
Vestitori purtători de Dumnezeu făcându-se magii, s-au întors în Babilon, săvârșind prorocia Ta; și, mărturisindu-Te tuturor pe Tine, Hristoase, au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu știa să cânte: Aliluia!
Icos 6:
Strălucind Tu în Egipt, Lumina adevărului, ai izgonit întunericul minciunii. Că idolii lui, Mântuitorule, nerăbdând tăria Ta, au căzut; iar cei ce s-au izbăvit de dânșii cântau către Născătoarea de Dumnezeu: Bucură-te, îndreptarea oamenilor Bucură-te, căderea demonilor Bucură-te, ceea ce ai zdrobit stăpânia înșelăciunii Bucură-te, ceea ce ai vădit înșelăciunea idolească Bucură-te, mare care ai înecat pe faraonul cel netrupesc Bucură-te, piatră care ai adăpat pe cei însetați de viață Bucură-te, stâlp de foc care povățuiești pe cei dintru întuneric Bucură-te, acoperământul lumii cel mai lat decât norul Bucură-te, hrană și potir cu mană Bucură-te, slujitoarea bucuriei celei sfinte Bucură-te, pământul făgăduinței Bucură-te, izvorâtoare de miere și lapte Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 7:
Vrând Simeon să se mute din veacul acesta înșelător, Te-ai dat lui ca un prunc, dar Te-ai făcut cunoscut lui și ca Dumnezeu desăvârșit. Pentru aceea s-a mirat de înțelepciunea Ta cea nespusă, cântând: Aliluia!
Icos 7:
Arătat-a făptură nouă arătându-Se Făcătorul nouă, celor ce suntem făcuți de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de sămânță și păzindu-l întreg, precum a fost; ca noi, văzând minunea, să o lăudăm, grăind: Bucură-te, floarea nestricăciunii Bucură-te, cununa înfrânării Bucură-te, ceea ce ai strălucit chipul Învierii Bucură-te, ceea ce ai arătat viața îngerească Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioșii Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care mulți se odihnesc Bucură-te, ceea ce ai purtat în pântece pe Îndreptătorul celor rătăciți Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul celor robiți Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept Bucură-te, iertarea multor greșiți Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală Bucură-te, dragostea care biruiește toată dorirea Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 8:
Văzând naștere minunată, să ne înstrăinăm de lume, mutându-ne mintea la Cer; că pentru aceasta Preaînaltul Dumnezeu pe pământ S-a arătat Om smerit, vrând să tragă la înălțime pe cei care-I cântă: Aliluia!
Icos 8:
Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de Sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeiască pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, și naștere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea: Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput Bucură-te, ușa tainei celei de cinste Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere pentru cei necredincioși Bucură-te, lauda cea fără de îndoială a celor credincioși Bucură-te, purtătoarea cea preasfântă a Celui ce este pe heruvimi Bucură-te, sălașul cel preaslăvit al Celui ce este pe serafimi Bucură-te, ceea ce ai adunat lucruri potrivnice întru una Bucură-te, ceea ce ai unit fecioria și nașterea Bucură-te, cea prin care s-a dezlegat călcarea poruncii Bucură-te, cea prin care s-a deschis Raiul Bucură-te, cheia Împărăției lui Hristos Bucură-te, nădejdea bunătăților celor veșnice Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 9:
Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării lui Hristos; că pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-a văzut Om apropiat tuturor, petrecând împreună cu noi și auzind de la toți: Aliluia!
Pe oratorii cei mult-vorbitori îi vedem tăcând ca niște pești fără de glas, despre tine, Născătoare de Dumnezeu; că nu se pricep să spună în ce chip și Fecioară ai rămas, și ai putut naște. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credință cântăm: Bucură-te, sălașul înțelepciunii lui Dumnezeu Bucură-te, comoara rânduielii Lui Bucură-te, ceea ce îi arăți pe filosofi neînțelepți Bucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meșteri la cuvânt a fi necuvântători Bucură-te, că au înnebunit întrebătorii cei cumpliți Bucură-te, că s-au veștejit făcătorii de basme Bucură-te, ceea ce ai risipit vorbele cele încâlcite ale atenienilor Bucură-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor Bucură-te, ceea ce ne-ai ridicat din adâncul necunoștinței Bucură-te, ceea ce pe mulți i-ai luminat la minte Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieți Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 10:
Vrând să mântuiască lumea, Împodobitorul tuturor a venit la ea, așa cum Însuși făgăduise; și, Păstor fiind, ca un Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca și noi. Căci, cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu aude: Aliluia!
Icos 10:
Zid ești fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și tuturor celor ce aleargă la tine; că Făcătorul cerului și al pământului te-a gătit pe tine, Curată, sălășluindu-Se în pântecele tău și învățând pe toți să îți cânte: Bucură-te, turnul fecioriei Bucură-te, ușa mântuirii Bucură-te, începătoarea prefacerii celei pline de înțeles Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliți întru rușine Bucură-te, că tu ai învățat pe cei lipsiți de minte Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stricătorul gândurilor Bucură-te, ceea ce ai născut pe Semănătorul curăției Bucură-te, cămara nunții celei fără de sămânță Bucură-te, ceea ce ai unit cu Domnul pe cei credincioși Bucură-te, ceea ce între fecioare singură ai fost hrănitoare de prunc Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinților Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 11:
Împărate sfinte, de Ți-am aduce cântări și psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, căci se biruiește toată cântarea care se îndreaptă către mulțimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ți cântă: Aliluia!
Icos 11:
Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioară; că, aprinzând în sine Focul cel netrupesc, pe toți îi îndreptează spre cunoștința cea dumnezeiască ce luminează mintea cu raza ei și se cinstește cu chemarea aceasta: Bucură-te, raza Soarelui celui înțelegător Bucură-te, raza Luminii celei neapuse Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele Bucură-te, ceea ce îi îngrozești pe vrăjmași ca un tunet Bucură-te, că dintru tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe Bucură-te, ceea ce te-ai arătat icoană a cristelniței Bucură-te, ceea ce curățești întinăciunea păcatului Bucură-te, baie, care speli conștiința Bucură-te, pahar, care dai gust bucuriei Bucură-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos Bucură-te, viața veseliei celei de taină Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 12:
Vrând să dea har datoriilor celor de demult, Dezlegătorul tuturor datoriilor omenești a venit Singur la cei ce se îndepărtaseră de harul Lui și, rupând zapisul, aude de la toți cântarea: Aliluia!
Icos 12:
Cântând nașterea ta, te lăudăm toți, ca pe o biserică însuflețită, Născătoare de Dumnezeu; că, locuind în pântecele tău Domnul, Care ține toate cu mâna, a sfințit, a slăvit și a învățat pe toți să-ți cânte: Bucură-te, locașul lui Dumnezeu-Cuvântul Bucură-te, sfântă care ești mai mare decât toți sfinții Bucură-te, chivot poleit cu Duhul Bucură-te, comoara vieții cea nedeșertată Bucură-te, coroana cea scumpă a împăraților celor credincioși Bucură-te, lauda cea de cinste a preoților cuvioși Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii Bucură-te, zidul cel nebiruit al Împărăției Bucură-te, cea prin care se înalță biruințele Bucură-te, cea prin care cad vrăjmașii Bucură-te, tămăduirea trupului meu Bucură-te, mântuirea sufletului meu Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 13:
O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toți sfinții, primind acest dar de acum, izbăvește de toată ispita și scoate din chinul ce va să fie pe toți cei care-ți cântă: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)
Apoi iarăși se citește Icosul întâi și Condacul întâi:
Icos 13:
Îngerul cel întîistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăimântat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea: Bucură-te, cea prin care răsare bucuria Bucură-te, cea prin care piere blestemul Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei Bucură-te, înălțime, întru care anevoie se suie gândurile omenești Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești Bucură-te, că ești scaun Împăratului Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate Bucură-te, steaua, care arăți Soarele Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări Bucură-te, cea prin care se înnoiește făptura Bucură-te, cea prin care Prunc Se face Făcătorul Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”