Maternitatea din Botoșani, acolo unde ieri s-a născut o fetiță uriașă, din categoria "macrosom", a mai avut parte si de alte evenimente memorabile, unele fericite, altele extrem de triste.
Supranumită “Mămica de aur” a bebelușilor de la Maternitatea Botoșani, Carmen Zaboloteanu, a făcut mărturisiri emoționante din anii petrecuți la acest loc de muncă.
Femeia își amintește un caz care a marcat-o.
Citeste si: Ce cantitate de lapte consuma un bebelus? Tabel cantitate lapte bebelusi- catena.ro
“Au fost. Sunt unii copii pe care mi-i amintesc și peste ani. A fost de exemplu: o fetiță la care s-a făcut întreruperea sarcinii la 23 de săptămâni și mama a dorit pentru că avea o malformație genetică întreruperea sarcinii la vârstă care era viabilă, dar cu toate avizele în ordine. Dar fetița respectivă a supraviețuit, mama nu a dorit să facem manevrele de reanimare, pentru că a vrut întreruperea sarcinii, dar fetița a trăit 10 ore în care am văzut-o murind încet. Am ținut-o în brațe. Mama nu a dorit-o pentru că era diagnosticată intrauterin cu o malformație genetică care ar fi făcut să aibă un retard toată viața. Ce puteam să-i facem decât să o ținem în brațe? Și nu știi ce să faci în situația aceasta. Mama nu a dorit să o vadă, să o știe, a plâns. dar… Și sunt multe cazuri. Unele rămân imprimate. Îmi amintesc locul unde a stat, numele, tot”, a mărturisit cu multă emoție în glas Carmen Zaboloteanu, medic în cadrul Secției de Obstetrică-Ginecologie, jurnaliștilor de la botosaneanul.ro.
Citeste si: Elena a dispărut de 2 săptămâni de acasă. Familia este disperată, după ultimul telefon primit
Carmen Zaboloteanu lucrează la Maternitatea Botoșani de 5 ani și nu are copii.
“Prima gardă am făcut-o în mai ca rezident. A fost solicitare la Centrul Iași pentru că erau puțini medici și nu reușeau să acopere linia de gardă și m-au trimis pe mine.
Mi-au spus să vin pe trei luni, dacă mă descurc tot mai departe. Eu nu am copii. Bebelușii de la Maternitate sunt mai mult decât copiii noștri. Există copii născuți prin cezariană, mama stă în reanimare. Și stăm cu ei 24 de ore și când plecăm acasă tot la ei ne gândim. Îmi și place, recunosc. Când plec în concediu și mă întorc relaxată, intru pe secție și văd câte un copil din asta care e bine, care se întinde așa. Și zic: «Doamne, ce dor mi-a fost!». Și e frumos!”, a mai povestit doctorița în cadrul aceluiași interviu.
