exclusiv: Peste un milion de români riscă amendă de 10.000 de lei! Regulile mai puțin știute despre fose septice

Peste un milion de români riscă amendă de 10.000 de lei! Regulile mai puțin știute despre fose septice

(Sursa foto: Shutterstock)

Vidanjarea foselor septice s-a scumpit, pe fondul creșterii costurilor cu carburanții, iar tarifele pornesc de la 300–350 de lei pentru instalațiile care deservesc o gospodărie cu două până la patru persoane.

După intervenție, proprietarii ar trebui să păstreze documentele primite: legea le impune mai multe obligații, iar încălcarea unora dintre acestea poate aduce amenzi cuprinse între 5.000 și 10.000 de lei.

Câți români cer măcar un bon fiscal de la vidanjori?

Vine vidanja, fosa este golită, serviciul este plătit. Câți români cer, la final, măcar un bon fiscal? Și câți păstrează documentele intervenției, astfel încât să le poată prezenta dacă autoritățile verifică modul în care este întreținută instalația?

Întrebarea îi privește pe proprietarii locuințelor care folosesc fose septice, bazine vidanjabile sau alte sisteme individuale pentru colectarea și epurarea apelor uzate. Bonul, factura și documentul de intervenție pot arăta cine a prestat serviciul, când a avut loc vidanjarea și pentru ce instalație. Contractul cu firma și istoricul intervențiilor completează aceste informații.

Dimensiunea fenomenului este considerabilă. Site-ul CasaFix citează cifra de peste 1,2 milioane de gospodării care folosesc fose septice, cu trimitere la date publicate de Institutul Național de Statistică în 2022.

Separat, raportul Ministerului Mediului privind dezvoltarea sectorului de apă și canalizare, publicat în noiembrie 2023, menționează 2.870.714 locuitori din 797 de unități administrativ-teritoriale cu peste 2.000 de locuitori, în care există servicii de alimentare cu apă și sisteme individuale adecvate provizorii pentru apele uzate.

Pentru gospodăriile care depind de vidanjare, fiecare intervenție intră în bugetul casei. La un tarif de 350 de lei, patru intervenții înseamnă 1.400

de lei. Este doar un exemplu de calcul, pentru că frecvența necesară depinde de tipul și capacitatea instalației, de consumul de apă și de numărul persoanelor care locuiesc în casă.

Odată cu plata serviciului, proprietarul poate solicita documentele care descriu intervenția și le poate păstra într-un singur dosar. Acestea sunt utile pentru următoarea programare, pentru urmărirea costurilor și, mai ales, în cazul unui control.

Ce obligații au proprietarii de fose septice

Regulile sunt stabilite prin HG nr. 714/2022, care aprobă criteriile pentru autorizarea, construirea, înregistrarea, controlul, exploatarea și întreținerea sistemelor individuale de colectare și epurare a apelor uzate.

Prima obligație care îi privește direct pe proprietari este înscrierea instalației în registrul ținut de primărie. Pentru sistemele noi, termenul este de 120 de zile de la conectarea locuinței la instalația de colectare sau epurare.

Pentru sistemele existente la intrarea în vigoare a hotărârii a fost prevăzut un termen de 180 de zile. Acesta a expirat încă din 2022, ceea ce înseamnă că nu mai poate fi privit ca o perioadă de grație aflată în desfășurare. Obligația de înregistrare rămâne însă valabilă.

Primăriile trebuie să pună formularele de înregistrare la dispoziția proprietarilor. Acestea pot solicita informații despre amplasamentul instalației, tipul și capacitatea sa, modul de exploatare, frecvența vidanjării și firma care prestează serviciul.

Un exemplu este anunțul publicat în aprilie 2026 de Primăria Comunei Lumina, prin care proprietarii sunt chemați să depună formularul de înscriere în registrul local.

Pentru instalațiile care realizează numai colectarea apelor uzate trebuie încheiat un contract cu o firmă de vidanjare, în vederea transportării acestora la o stație de epurare. Eliminarea nămolului printr-o firmă acreditată este obligatorie pentru toate sistemele individuale adecvate.

Intervalele de golire a bazinelor și de preluare a nămolului trebuie înscrise în registru. Exploatarea și întreținerea corespunzătoare a instalației revin proprietarului.

Construirea unui asemenea sistem necesită autorizație de construire, potrivit criteriilor aprobate prin HG nr. 714/2022. Pentru instalațiile care epurează și descarcă apa în corpurile de apă sunt necesare și avizul și autorizația de gospodărire a apelor, în condițiile prevăzute de lege.

Pentru ce pot primi oamenii amenzi de până la 10.000 de lei

Pentru populație, sancțiunea principală prevăzută de HG nr. 714/2022 este amenda cuprinsă între 5.000 și 10.000 de lei.

Articolul 23 din criteriile aprobate prin hotărâre sancționează nerespectarea obligației de înscriere a sistemului în registrul autorității locale. Aceeași plajă de amendă se aplică pentru nerespectarea prevederii potrivit căreia intervalele de vidanjare a bazinelor și de preluare a nămolului trebuie înscrise în registru.

Tot 5.000–10.000 de lei este amenda prevăzută pentru refuzul de a pune la dispoziție documentele necesare la recepția lucrărilor. Este vorba despre documentele pe baza cărora se verifică respectarea proiectului tehnic, conformitatea echipamentelor și etanșeitatea instalației.

Hotărârea stabilește sancțiuni și pentru autorități sau operatori:

10.000–15.000 de lei pentru unitățile administrativ-teritoriale care nu înființează și nu întrețin registrul sistemelor individuale adecvate;

15.000–20.000 de lei pentru firmele de vidanjare care nu respectă cerințele privind dotarea autovehiculelor cu instalații pentru determinarea volumului, sisteme de raportare și localizare GPS.

Constatarea contravențiilor și aplicarea acestor sancțiuni se fac de personalul împuternicit al Gărzii Naționale de Mediu și al Inspecției Apelor. Controalele asupra sistemelor individuale sunt planificate anual împreună cu reprezentanții autorităților locale.

Există și o obligație distinctă pentru gospodăriile care au acces la canalizarea publică. Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006 impune racordarea utilizatorilor la sistemele publice existente sau nou-înființate. Încălcarea acestei obligații este sancționată cu 2.000–4.000 de lei.

Primăria Roman, de exemplu, a reamintit această prevedere într-un anunț adresat proprietarilor de fose septice și alte sisteme individuale.

Ce documente este bine să păstrezi pentru un control

Un dosar al instalației poate fi util atât pentru întreținere, cât și atunci când autoritățile solicită informații. În el ar trebui păstrate:

  • dovada înscrierii instalației în registrul primăriei;
  • autorizația de construire și documentele de recepție, după caz;
  • certificatele de conformitate și instrucțiunile producătorului;
  • contractul încheiat cu firma de vidanjare;
  • bonurile, facturile și documentele eliberate după intervenții;
  • fișele de service și buletinele de analiză, acolo unde sunt necesare.

Pentru fiecare golire, este util ca actele păstrate să permită identificarea datei, firmei, adresei instalației și volumului preluat. Dacă aceste informații apar în documente diferite, păstrarea lor împreună face intervenția mai ușor de dovedit.

Garda Națională de Mediu poate solicita persoanelor fizice și juridice documentele necesare controlului, inclusiv registre, evidențe, contracte și documente financiar-contabile, potrivit HG nr. 1.005/2012 privind organizarea și funcționarea instituției.

În cazul sistemelor individuale, controlul include verificarea registrului și a contractelor de vidanjare și de descărcare la stația de epurare. Pentru instalațiile care realizează și epurarea apei sunt urmărite integritatea sistemului și gradul de epurare, pe baza analizelor efectuate în procesul de monitorizare.

HG nr. 714/2022 nu stabilește o amendă distinctă pentru simpla pierdere a unei facturi. Păstrarea bonurilor și facturilor este însă cea mai simplă modalitate prin care proprietarul își poate completa istoricul intervențiilor și poate susține că vidanjarea a fost efectuată de firma cu care are contract.

O copie digitală poate fi utilă dacă documentul pe hârtie se deteriorează. Actele pot fi fotografiate sau scanate, cu păstrarea originalelor. Organizarea lor după dată permite și observarea eventualelor probleme: dacă intervalul dintre două goliri se reduce fără să fi crescut numărul persoanelor din casă, instalația ar trebui verificată.

Bazin vidanjabil, fosă septică sau microstație: cum funcționează fiecare

În vorbirea curentă, instalații diferite sunt numite „fose septice”. Pentru exploatare, costuri și întreținere contează însă ce face efectiv fiecare sistem.

Bazinul etanș vidanjabil colectează apele uzate și le păstrează până când sunt preluate de vidanjă. Capacitatea disponibilă se consumă pe măsură ce gospodăria folosește apa. Golirea trebuie programată în funcție de volumul util și de consumul real.

Fosa septică realizează separarea și tratarea parțială a conținutului. Solidele se depun la fund, formând nămol, iar grăsimile și alte materiale ușoare se acumulează la suprafață. Microorganismele contribuie la descompunerea materiei organice.

Lichidul rezultat necesită însă etapele ulterioare prevăzute în proiectul instalației. Simpla decantare nu îl transformă în apă curată. Mecanismul de funcționare este explicat și de Agenția pentru Protecția Mediului din SUA – EPA.

Microstația de epurare casnică folosește procese de tratare mai avansate. În variantele aerobe, oxigenul introdus în instalație susține activitatea microorganismelor. Sistemul poate avea compartimente pentru tratare, aerare și decantare, precum și pompe, compresoare sau alte componente electrice.

Funcționarea depinde de proiect, de încărcare și de întreținere. Nici microstația nu elimină necesitatea gestionării nămolului. Instrucțiunile echipamentului stabilesc intervențiile necesare, iar evacuarea apei trebuie să respecte soluția autorizată.

Conformitatea nu este stabilită doar de materialul din care este făcut rezervorul. Betonul și plasticul sunt materiale de construcție. Contează întregul sistem: proiectul, documentele, etanșeitatea, montajul, exploatarea și destinația apei uzate.

O groapă sau un bazin improvizat, care permite infiltrarea apei în pământ, poate polua solul și pânza freatică. Legea apelor nr. 107/1996 interzice evacuarea apelor uzate, tratate sau netratate, în apele subterane ori pe terenuri, în afara situațiilor de reutilizare permise în condițiile reglementate de lege.

Instalația ieftină la cumpărare și costurile care apar ulterior

Prețul rezervorului reprezintă numai o parte a investiției. Oferta trebuie analizată împreună cu săpătura, transportul, montajul, conductele, echipamentele auxiliare și punerea în funcțiune. Accesul ulterior al vidanjei sau al echipei de service trebuie luat în calcul încă din faza de proiectare.

Un bazin de colectare are o funcție mai simplă și nu necesită echipamente complicate. În schimb, apa acumulată trebuie preluată periodic. Din acest mecanism rezultă costul repetat al vidanjării, care depinde de consum și de capacitatea rezervorului.

În cazul unei microstații cu aerare și echipamente electrice, bugetul include energia consumată, reviziile, service-ul și eventualele înlocuiri de componente, pe lângă preluarea nămolului.

Pornind de la tarife de 300–350 de lei pentru vidanjarea unei instalații care deservește două până la patru persoane, proprietarul poate face câteva scenarii înainte de alegerea sistemului. Șase intervenții la 350 de lei înseamnă 2.100 de lei, iar douăsprezece intervenții ajung la 4.200 de lei.

Aceste calcule arată efectul frecvenței asupra bugetului. Ele nu stabilesc cât de des trebuie golit un anumit sistem, pentru că intervalul depinde de tipul instalației, volum și consum.

O ofertă completă ar trebui să precizeze volumul util, numărul de persoane pentru care este dimensionat sistemul, consumul de energie, operațiunile de întreținere și serviciile incluse în preț.

Pentru o locuință utilizată permanent contează consumul zilnic de apă. Pentru o casă de vacanță trebuie clarificat cum funcționează instalația după perioadele de neutilizare. Promisiunile precum „nu necesită niciodată vidanjare” ar trebui confruntate cu documentația tehnică și cu obligațiile legale privind eliminarea nămolului.

Cum se întrețin instalațiile și ce greșeli trebuie evitate

Frecvența intervențiilor trebuie stabilită pentru fiecare instalație. Numărul de persoane, cantitatea de apă folosită, capacitatea rezervorului și acumularea de solide influențează ritmul întreținerii.

EPA recomandă verificarea periodică a sistemelor și păstrarea evidenței intervențiilor. Pentru proprietarii din România contează și instrucțiunile producătorului, precum și intervalele declarate în registrul autorității locale.

Un bazin care doar colectează apa trebuie urmărit în funcție de nivel și capacitate. Fosele care tratează parțial apele uzate și microstațiile au cerințe proprii pentru îndepărtarea nămolului și verificarea componentelor. Programarea serviciului înainte de apariția refulării permite o intervenție controlată.

Șervețelele umede, absorbantele și alte deșeuri solide nu trebuie aruncate în vasul de toaletă. Uleiul și grăsimile nu se varsă în chiuvetă, iar vopselele, solvenții, pesticidele și medicamentele nu trebuie să ajungă în scurgeri.

Consumul de apă contează și el. Pierderile de la robinete sau rezervoare trebuie reparate, iar folosirea unei cantități mari de apă într-un interval scurt poate suprasolicita instalația. Apa de ploaie trebuie gestionată separat de sistemul destinat apelor uzate, conform soluției proiectate.

Bioactivatorii nu înlocuiesc vidanjarea sau operațiunile de service. În răspunsurile sale despre sistemele septice, EPA arată că aditivii cu bacterii sau substanțe chimice nu sunt necesari pentru funcționarea normală a unei instalații care tratează ape uzate domestice. Unele produse pot fi ineficiente sau pot afecta funcționarea sistemului.

Mirosul persistent, scurgerea lentă, refularea sau apariția unor zone umede neobișnuite în apropierea instalației justifică o verificare de specialitate. Aceste simptome pot avea cauze diferite și nu se rezolvă întotdeauna prin adăugarea unor substanțe în fosă.

Și un rezervor care pare să nu se umple niciodată ar trebui verificat. Consumul redus poate fi o explicație, dar o fisură prin care apele uzate ajung în sol este o altă posibilitate.

Pentru proprietar, pașii sunt clari: verificarea înregistrării la primărie, întreținerea conform documentației, încheierea contractului necesar și păstrarea actelor după fiecare intervenție. La următoarea golire a fosei, întrebarea despre bon poate fi urmată de încă una: unde vor fi păstrate documentele, astfel încât să poată fi găsite imediat atunci când sunt cerute?

 


Autor
Îți Recomandăm Și...
Parteneri