Tulburator! Din cauza saraciei, un tata isi creste singur cei patru copii intr-un grajd
Se luptă în fiecare zi să le pună celor mici o pâine pe masă şi speră ca bunul Dumnezeu îl va ajuta să-şi vadă copiii mari. Nimic nu i se mai pare greu atunci când copiii îi sar în braţe. Este povestea impresionantă a unui tată care-şi creşte singur cei 4 copii într-un grajd. ##VIDEO33496##
Doua camarute improvizate intr-un grajd de la marginea orasului sunt casa pentru cinci suflete. Aici au inghesuit toata agoniseala lor si abia daca ai loc sa arunci un ac: Ionut, Cristina, Alexandru, Laurentiu si tatal lor stau aici de 10 ani.
Costel Ababei: „Ne-a dat domul asta voie sa stam aici, am mai stat in alta parte si ne-a dat voie domnul asta sa stam la grajd la dumnealui”.
Micutii se strang in jurul tatalui, iar imbratisarile si zambetele lor ii dau omului putere. Sotia lui a murit in urma cu mai bine de un an, iar de atunci tot greul ii apasa pe umeri.
Costel Ababei: „Eu le fac de mancare, eu ii spal, eu ii ingrijesc. Si mama si tata. Am vrut sa le fac o tara cu branza asa la copii, sa vina de la scoala.
Ce vor, aia le dau... Si ce am”.
In zilele friguroase, cei mici se-ngramadesc la soba, singura sursa de caldura din locul care a fost odinioara grajd. Aici, in bucataria minuscula, mananca, se spala, si invata.
Doar cartea i-ar putea scapa de saracie. Pana atunci insa micutii viseaza cu ochii deschisi la dulciuri si jucarii.
Tatal munceste cu ziua pe la vecini, asa ca singurele venituri ale familiei sunt putinii bani pe care el reuseste sa-i castige si alocatiile.
Barbatul trage din rasputeri ca sa-si creasca micutii. Oricat i-ar fi de greu, nu se gandeste nici macar o clipa sa renunte: „Odata ce ii am pe toti patru langa mine e o bucurie mai mult ca orisice in lume. Sa fie sanatosi, sa fiu langa ei si cat pot sa muncesc, sa muncesc eu asa cum pot”.
Chiar daca nu cere ajutor, barbatul are nevoie de sprijin ca sa-si creasca, in continuare, micutii. Pentru semenii care ii pot fi alaturi, exista un cont in lei. Orice banut conteaza.