Andrei Cezar este oglinda tradiției. La 18 ani, tânărul iubește războiul și să țeasă, pasiune uitată de ceilalți de vârsta lui și nu numai. Tânărul este pasionat de origini și de autentic și consideră că omul că "dacă uităm tradiția, ne pierdem cu totul".
Băiatul pasionat de războiul bunicii. Povestea lui Andrei Cezar
[Sursa foto: Capturi Asta-i România]"Dacă uităm tradiția, ne pierdem cu totul. Asta ne definește ca țară, trebuie să le ducem mai departe. Veșnicia s-a născut la sat și de la țară multă lume a plecat și a uitat și asta nu e bine, trebuie să ne mândrim cu ce am trăit în copilărie, azi nu mai avem parte de acele bucurii. Sunt Andrei, am 18 ani și iubesc tradiția și țesutul la război", a declarat Andrei Cezar.
Sunt cuvinte pe care te-ai fi așteptat să le auzi de la un adult sau de la un bătrân nostalgic, după alte vremuri, nu de la un tânăr de 18 ani.
Într-o generație aflată în goană după tot ce înseamnă modernism și care nu mai pune preț de tradiție, Andrei a ales sa fie altfel.
Îl găsim în comuna Izvoare, în Dolj, în casa în care a crescut și în care se simte cel mai bine. Aici, alături de bunică, Andrei ține în viață o tradiție de mult uitată pe sate, e pasiunea lui pentru tot ce înseamnă folclor și artă populară.
Andrei Cezar când țese, împreună cu bunica
"- Cum ai descoperit această pasiune?
- Păi, iubind tradiția, am încercat să descopăr tot ce ține de tradiționalul românesc, de folclor, de absolut tot și m-a pasionat războiul de țesut prin îndeletnicirea femeilor, prin interesul pe care-l manifestau
față de casă, de gospodărie și depunând acest efort, mi s-a părut destul de interesant și tot ce se complică așa, mie-mi place- Îți amintești când a fost acel moment când te-ai îndrăgostit de arta tradițională?
- Da, îmi amintesc cu mare plăcere. Am încercat să descopăr singur aceste meșteșuguri, pentru că persoanele care le făceau și puteau să… de la care aveam ceva de învățat, n-au mai fost, dar am cules de la fiecare câte puțin și de mic copil mi-a plăcut acest lucru.
Am făcut presuri, fote, macat oltenesc, prosop artizanal pentru nuntă", a declarat Andrei Cezar.Întotdeauna l-au fascinat ițele și tot ce înseamnă mașinăria unui război tradițional, iar azi e singurul de peste șapte sate care mai țese ca pe vremuri. Un copil atât de firav, cu degetele lungi, dar harnice, care a prins repede secretul, spune cu mândrie bunica.
Andrei e conștient că ce face el nu mai face nimeni în ziua de azi, că la sate lumea a aruncat demult în lada uitării tot ceea ce pe vremuri bătrânii strângeau cu mare drag în lada de zestre.
"- Ce ai realizat până acum, în materie de obiecte țesute?
- Am realizat preșuri, preșuri din cârpe, cum le spunem noi, fote... Un macat oltenesc, țesut din lână, acum am pus prosoape-artizanat, pentru cumnați de mână, pentru nuntă, că la noi se dă la nuntă așa ceva", a declarat Andrei Cezar.
Primul război a ajuns în casa lui Andrei în urmă cu mai bine de doi ani, atunci când a mers singur prin satele din jur, a bătut din poartă în poartă și a reușit să adune bucată cu bucată de pe la bătrâni. În paralel, s-a folosit de internet să găsească piese de război pe care alții nu le mai foloseau și în paralel și, în final, a reușit să pună la treabă întreaga mașinărie de lemn, care îi e atât de draga.
Citeste si: Gingii inflamate la bebelusi: cauze si solutii privind tratamentul- catena.ro
"- Am prins drag de el, l-am spălat, l-am dat cu lac, pentru a ține mult timp și ăsta este al doilea război, celălalt a fost mai vechi așa, 150 de ani și săracul, tot lucrând la el, tot bătând cu brâglele și cu spata, s-a cam dezintegrat, așa, se mișca din toate unghiurile și n-am mai putut să-l mai folosesc
- Cum e să țeși la război?
- E minunat! Eu mă relaxez, țesând la război, mi se pare că pot să fac orice, mai ales că, în funcție de ce stări avem noi în acel moment, astfel combinăm și culorile și modele, deci ne punem tot ce avem în gând și-n minte în obiectele țesute.
- Deci, tu, practic, realizezi obiectele țesute, în funcție de ce simți, îți pui emoțiile acolo.
- Da, da!, a declarat Andrei Cezar.
Deși vine dintr-o generație crescută de tehnologie, Andrei preferă să urzească în loc sa facă un live pe TikTok... vorbește ca un bătrân în cuvinte vechi, arhaice, când vine vorba de război și tot ce înseamnă țesătura.
- Nimic nu este greu pentru mine, sunt obișnuit cu chestia asta și-mi place și cred că de aia nici nu consider că este greu, dar desigur că mai întâmpinăm și noi greutăți, atunci când urzim, poate să ne scape firul sau să ni se rupă și trebuie să o luăm de la capăt, să înnodăm sau să găsim firul de unde ni s-a rupt.
- O să te rog să te oprești și să traduci un pic. Ce înseamnă ce ai zis?
- Atunci când urzim, înseamnă că, practic, împrăștiem firele, dar nu le împrăștiem așa, alandala, le împrăștiem cu cap, cu un rost. Trebuie să ținem cont să facem rosturi, pentru că dacă nu avem rostul, pierdem toată urzeala, după care noi o strângem după urzitoare și venim cu ea la război și de acolo începem să învelim pe sulul din spate. Tot învelim și punem vergele și iar învelim, după care băgăm fusceii ca să nu pierdem rostul și năvădim prin ițe, depinde, ori prin două, când avem prin două ițe, ori prin patru, când avem modele năvădite, patru, cinci, șase, depinde ce modele avem, după care năvădim prin spată, gurim războiul, adică legăm gura războiului și ne apucăm de treabă", a declarat Andrei Cezar.
Nici fusul cu care bunicii torceau lâna pe vremuri pentru hainele de iarnă, nu e deloc străin lui Andrei.
Singur își vopsește lâna, o colorează natural, cu ce găsește în natură.
Camera bunicii a transformat-o într-un adevărat muzeu popular, în care totul e făcut și trecut prin mâinile lui. E cea mai placere, să se piardă în lumea ițelor și să le țeasă după sufletul lui.
Pasiunea lui Andrei Cezar, țesutul
"- Și dacă sunt vesel, trist, vin și țes la război, starea mă influențează, daca-s supărat mai închise, dacă sunt vesel, mai deschise. Aici am confecționat căciulițe pentru copii, dar și pentru adulți, vestuțe și pentru mine că... de ce nu? Prosoape am cusut, am brodat, mileuri croșetez, am fost în Portugalia cu școala, într-un schimb de experiență și am plecat de acasă fără ustensilele necesare, dar, plictisindu-mă, vrând să mă relaxez, m-am dus și mi-am cumpărat o croșetă și două gheme de ață și mi-am făcut un mileu extraordinar
- Ce faci cu ele? Le vinzi? Primești comenzi?
- Da, fac și pe comandă, vând, dar le fac și pentru mine", a declarat Andrei Cezar.
Andrei e stâlp în gospodăria bunicii. În weekend-uri îi place să se refugieze aici la țară și să muncească, să deretice, să țeasă, să coasă, lucruri de la care alții la vârsta lui habar nu au.
Pe Andrei îl așteaptă primul examen de maturitate, așa că se pregătește pentru bacalaureat. Nu știe ce-i rezervă viitorul, dar e convins că și-l va lega de trecut, de tot ce înseamnă origine, tradiție și autentic.
"- Te vezi făcând asta multă vreme, de acum încolo sau, poate, chiar pentru totdeauna?
- Da, eu mi-aș dori ca niciodată să nu renunț la meșteșugul ăsta, dar nu știu ce va veni mai târziu. Eu zic că n-o să renunț niciodată, pentru că mă relaxează și mă binedispune
- Crezi că ai putea trăi din arta meșteșugului, pe viitor? Se pune preț pe tradiție la noi, în România?
- Da, cred că pot trăi, dar nu pe tradiție, nu pe a se pune prețul pe tradiție, eu încerc să le combin.
- Cum?
- Tradiționalul cu modernul.
- Poți să-mi dai un ex?
- Încerc să folosesc modele cât mai moderne, pe care le văd în magazine, eu o dată dacă văd un model, încep și-l tricotez, am memorie vizuală foarte bună și mai adaug un ștras, o perluță, o pietricică... Visul meu e să ajung cât mai departe, să ademenesc cât mai multă lume, mai ales tinerii care sunt cu alte prostii, lucruri bune nu le putem numi, dar sper sa accesez la meșteșug. Tradiția înseamnă origine pentru mine. Dacă noi ne uităm tradiția, ne pierdem cu totul. Fiecare țară are tradițiile ei, de asta și noi trebuie să le păstrăm și să le ducem mai departe cu mândrie și să ne mândrim că suntem români", a declarat Andrei Cezar.
