Cât de sănătoase sunt alimentele pe care le cumpărăm zilnic? În România, răspunsul nu este întotdeauna clar, iar lipsa unei reglementări stricte privind etichetarea nutrițională complică și mai mult deciziile consumatorilor.
Nutri-Score este un sistem de etichetare „semafor” care folosește cinci culori și calificative de la A la E pentru a indica calitatea nutrițională a produselor alimentare. Astfel, un produs cu nota A, marcat cu verde, are un profil nutrițional mai bun, în timp ce un produs cu nota E, marcat cu roșu, are un profil mai slab. Sistemul măsoară cantitatea de grăsimi, zaharuri și alți nutrienți, oferind consumatorilor o imagine rapidă asupra valorii nutriționale.
Problemele sistemului și confuziile consumatorilor
Deși pare un instrument util, Nutri-Score nu este lipsit de limitări. În primul rând, eticheta nu măsoară cantitatea de aditivi sau conservanți din produs, ceea ce poate induce în eroare consumatorii care cred că un scor bun înseamnă automat un produs sănătos în totalitate.
Un alt aspect important este faptul că Nutri-Score nu reflectă întotdeauna percepția consumatorilor despre sănătate. De exemplu, o băutură carbogazoasă fără zahăr poate primi un scor roșu, la fel ca slănina bio, ceea ce poate crea confuzie în rândul cumpărătorilor.
Citește și: VIDEO Generația Z și durerile de cap: stresul și stilul de viață, principalii factori declanșatori
Lipsa obligativității în România și inițiativele din Franța
În România, producătorii nu sunt obligați să afișeze Nutri-Score pe ambalaje, iar utilizarea acestuia este opțională. În schimb, în Franța, peste 100.000 de oameni au semnat o petiție pentru ca această etichetare să devină obligatorie prin lege, în încercarea de a proteja consumatorii și de a le oferi informații clare și accesibile.
„Jurnalist n-am crezut că o să devin, nici măcar atunci când luam interviuri colegilor din liceu despre ultima zi de școală și încercam să smulg de la ei o lacrimă. Pe atunci nu aveam microfon, dar aveam o sticlă de apă sau un băț care își făceau foarte bine treaba.
Am dat apoi admitere la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării de la Universitatea București. Trei ani mai târziu făceam practică la Kanal D, iar oamenii de aici au decis că merit o șansă … și iată cum am devenit jurnalist.
Pe mine mă puteți vedea zilnic, de la 9 la 10, în intervenții live. Mergem la ANM să vedem cum e vremea sau poate mă veți vedea pe la covrigării, în stații de autobuz, prin tramvaie, pe scurt, unde sunt oameni – sunt și eu. Îmi place să fac materiale despre tânăra generație sau despre problemele românilor. Îmi mai place să văd ce restaurante inedite se mai deschid, iar uneori încerc să aflu și unde putem merge în vacanță”.
