Cum a ajuns Pistruiatul dusmanul de temut al partidului comunist. Costel Baloiu vorbeste despre cum a fost anchetat la Militia Capitalei, in camera 107 EXCLUSIV
La 44 de ani de la lansarea filmului Pistruiatul, lungmetrajul care avea sa il scoata pentru totdeauna din anonimat si sa il faca celebru in toata Romania, Costel Baloiu isi traieste viata curat, cinstit si departe de lumea tumultoasa a artistilor.
Webeditor: A.N. Author: S.A. marți 14 februarie 2017 , 19:17
Astazi, Costel Baloiu are 57 de ani, lucreaza la Ministerul Educatiei si Cercetarii, in functia de sofer si este casatorit a treia oara, cu ultima sotie de 27 de ani. Cand e intrebat despre cariera sa actoriceasca vorbeste despre acea perioada cu o urma de tristete in glas si spune cu regret ca este sigur ca altul ar fi fost destinul sau daca nu interpreta rolul Pistruiatului. Daca la 14 ani, la varsta cand a debutat in cinematografie, era iubit de tara intreaga, adorat si a trait intreaga sa adolescenta si tinerete bucurandu-se de celebritate, 14 ani mai tarziu faima de
atunci avea sa se intoarca impotriva sa.
S-a intamplat in 1987, cand Costel Baloiu a fugit din Romania socialista. Devenit tradator peste noapte, inamicul numarul 1 al partidului comunist, Costel Baloiu a stat 11 luni in Italia, tara in care a ales sa-si incerce norocul si unde a fugit alaturi de un grup de suporteri.
“In 1987 avem un prieten care se ocupa de plecarile astea afara, ca suporter.
Echipa de fotbal Sportul Studentesc a jucat la Verona si am plecat la un meci, in Italia. Ajuns acolo mi-am sunat niste prieteni si ei mi-au spus sa raman acolo. Am ramas 11 luni… atat am putut, atat am stat departe de tara. Cum sa va spun, trebuie sa fii facut ca sa emigrezi! Ca sa stai afara si sa iti faci un viitor, trebuie sa vrei! Dar eu insa nu aveam gandul asta de a-mi imbunatati viata.
Nu traiam rau, dar nu am luat lucrul acesta in serios si am pierdut trenul, trenul pe care il regret cel mai mult”, isi incepe Costel Baloiu povestea incercarii sale esuate de a scapa din Romania socialista.
Dorul de casa, de prieteni si de locurile natale l-au determinat pe Pistruiatul sa doreasca sa revina in Romania, desi era constient ca viata sa nu o sa mai fie niciodata ca cea de dinaintea fugii sale in Occident.
Ca sa revina acasa, Costel Baloiu a solicitat sprijinul consulatului.
“Am stat 11 luni in Italia si cand m-am intors m-a luat Securitatea. Am avut o viata ca in filme. Daca nu venea Revolutia, nu stiu daca imi gaseam de lucru vreodata in tara asta. Nici la REBU, la gunoi, nu puteam sa lucrez. Eu am cerut sa ma intorc. N-am fost arestat, doar anchetat. Veneam din 2 in 2 zile, ma prezentam la Militia Capitalei, la etajul 1, camera 107 si dadeam declaratii.
Trebuia sa spun ce am facut, cu cine am vorbit si cu cine m-am intalnit. Nu puteam sa lucrez nicaieri, unde gaseam de lucru mi se spunea “da” si a doua zi “nu”. Am aflat ca in urma mea veneau baietii de la Securitate si spuneau: “Bai, nu-l angajati pe asta ca ati dat de naiba. E sub ancheta si nu stiu ce”. Cel mai tare m-a marcat perioada asta cu anchetarea.
Atata ura, patima, cum vorbeau si cum se comportau. Dintr-o data nu mai eram Pistruiatul, eram dusmanul de clasa! Eu nu cerusem nici azil politic in Italia, nimic. Nu aveam adresa acolo, nu facusem nicio cerere sa raman, fusese o copilarie, un lucru pe care nu am stiut sa il gestionez, asa ca am decis sa ma intorc in tara. Ca sa imi spuna consulul roman de atunci: bai, Pistruiatule, cumpara-ti bilet de avion ca sa nu te intorci pe cheltuiala Statului in tara.
Plus ca stai asa sa vad daca poti sa vii in tara ca am 7.000 de cereri de repatriere. Erau disperati romanii sa se intorca in Romania comunista, ce minciuni!”, isi aminteste Costel Baloiu.
Din cel mai indragit personaj de film romanesc, Pistruiatul a ajuns sa fie anchetat de militeni, impiedicat sa isi gaseasca un loc de munca si a devenit un nedorit.
“Am scapat de anchete, militeni si Securitate la Revolutie. Revolutia m-a salvat! Am si participat la Revolutie, am avut arma, dar nu am certificat de revolutionar. Nu pentru certificate am mers la Revolutie, am mers pentru ca am facut ce am simtit. Imediat dupa Revolutie m-am intalnit cu un capitan de la Capitala si el mi-a spus de fapt cum au stat lucrurile in dosarul meu. Nr 2 (n.r: Elena Ceausescu) a fost “foarte draguta” si le-a spus anchetatorilor ca eu am fost racolat de o agentie de spionaj din Roma si trimis acasa cu susta. Din acest motiv am fost anchetat si am avut parte de un tratament pe care sa il tin minte o viata. Sa verifice ei ca nu e nimic in neregula cu mine. Abia dupa Revolutie, in ’92 am putut sa ma reangajez la taximetrie, ca pe mine m-au dat afara de la serviciu cand am fugit din tara. Asta stiam sa fac, sa conduc, si asta cautam. Am mai povestit parte din intamplarile mele, dar vedeti, mie nu prea imi place sa vin la tv sa vorbesc. Ce sa spun? E ca o banda pe care o repet si o repet. Nu am nimic nou de spus si intr-un fel am si obosit. La multi li s-a intiparit in memorie Pistruiatul ala mic, sugubat, roscat si nazdravan si, ce sa vezi, acum Pistruiatul e aproape pensionar”, spune Costel Baloiu cu o urma de tristete in glas.
