În 1937, o revistă din România anunța apropierea unei lumi în care oamenii vor dormi în paturi din soia, vor circula cu automobile fabricate din plante și vor zbura în avioane construite din substanțe extrase din lapte.
Aproape 90 de ani mai târziu, Elon Musk susține că inteligența artificială și roboții ne-ar putea conduce către o lume în care munca va deveni opțională, iar banii își vor pierde importanța. Unele dintre vechile previziuni s-au adeverit surprinzător. Altele arată cât de ușor poate fi confundată o invenție promițătoare cu soluția tuturor problemelor omenirii.
„Aeroplane fabricate din brânză. Fără glumă!”
„Soia prezintă perspectivele unei noi ere de prosperitate”, anunța revista „Realitatea Ilustrată” în numărul din 21 iulie 1937.
Textul începea cu o întrebare care, privită de astăzi, pare aproape comică: este posibil ca o simplă fasole să decidă soarta popoarelor? Henry Ford, unul dintre cei mai cunoscuți industriași ai epocii, ar fi răspuns afirmativ.
În lumea imaginată atunci, oamenii urmau să doarmă în paturi fabricate din boabe de soia și să poarte haine obținute din produse agricole.
Autorul nu se oprea aici. O „sticlă sintetică”, obținută din cărbune, era deja folosită, susținea revista, la unele avioane de bombardament. În viitor, aeronave întregi urmau să fie fabricate dintr-un asemenea material și să devină aproape imposibil de observat pe cer.
Cititorului i se sugera că lumea obiectelor obișnuite se afla în pragul unei transformări totale. Stilourile, rujul, nasturii, pieptenii, aparatele de radio, piesele de motor, vopselele, explozibilii și chiar combustibilii puteau fi obținuți din materii prime neașteptate.
Textul interbelic, disponibil în „Realitatea Ilustrată”, nu era o profeție generală despre secolul XXI. Era un articol entuziast despre soia, materialele sintetice și experimentele lui Henry Ford.
Însă optimismul său suna foarte asemănător cu discursurile actuale despre inteligența artificială: o tehnologie aflată la început nu urma doar să îmbunătățească anumite industrii, ci să refacă întreaga economie.Planta din care urma să fie fabricată o lume întreagă
Entuziasmul din 1937 nu apăruse din nimic. Soia putea fi transformată în alimente, ulei, făină, adezivi, vopsele și diferite materiale industriale. Henry Ford investise în cultivarea și cercetarea ei, încercând să găsească utilizări pentru fiecare parte a plantei.
Articolul susținea că recolta obținută de pe aproximativ 50.000 de pogoane ar fi putut furniza suficient material pentru un milion de automobile. Uleiul urma să fie folosit la lacuri și amortizoare, iar din reziduurile rămase puteau fi produse volane, frâne și componente pentru motoare.
Pentru Ford, agricultura și industria nu trebuiau să rămână două lumi separate. Fermierii puteau furniza materiile prime pentru fabrici, iar mașinile viitorului urmau să conțină tot mai multe materiale provenite de pe câmp.
Exista și o explicație economică pentru această căutare. În epocă se vorbea intens despre epuizarea petrolului. Statele industrializate se temeau că lipsa combustibilului și a materiilor prime le-ar putea paraliza economiile.
Germania nazistă investea deja în combustibili sintetici și urmărea să-și reducă dependența de importuri.În textul din „Realitatea Ilustrată”, cultivarea soiei era prezentată drept o posibilă cale către „independența economică” a Germaniei. Tonul articolului trecea cu multă ușurință peste natura regimului condus de Adolf Hitler și transforma ambiția sa de autarhie într-o simplă problemă tehnică: dacă planta s-ar fi adaptat climei germane, țara ar fi putut produce pe cont propriu hrană, uleiuri, materiale plastice, vopsele, adezivi și explozibili.
României îi era rezervat un loc important în această economie viitoare. Revista anticipa că țara noastră se va alătura Chinei și Americii printre marii furnizori de soia ai Germaniei. Marea Britanie urma, la rândul său, să dezvolte o industrie de miliarde în jurul aceleiași plante.
Privit în contextul vremii, articolul combină informații reale, experimente aflate în desfășurare, interese comerciale și foarte multă imaginație. Autorul vedea corect începutul unei revoluții a materialelor. Nu putea însă să știe care dintre experimente vor deveni industrii globale și care vor rămâne simple curiozități.
Citește și: De ce și-a schimbat Elon Musk numele pe platforma X în "Kekius Maximus"
Ce au ghicit și unde s-au înșelat oamenii din 1937
Cea mai importantă intuiție a articolului s-a confirmat: lumea avea să devină, într-adevăr, una a materialelor sintetice.
Plasticul a pătruns în aproape toate domeniile vieții, de la ambalaje și obiecte de uz casnic până la automobile, avioane, echipamente medicale și aparatură electronică. Producția mondială de plastic a crescut de la 234 de milioane de tone în anul 2000 la 460 de milioane de tone în 2019, potrivit Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.
Oamenii din 1937 au ghicit, așadar, direcția schimbării. Au greșit însă materia primă dominantă. Cea mai mare parte a plasticului modern nu a fost obținută din soia, lapte sau bumbac, ci din petrol și gaze naturale.
Nici mașina din plante nu a fost în întregime o fantezie. În 1941, Ford a prezentat un automobil experimental cu un cadru metalic peste care erau montate 14 panouri din plastic. Formula exactă a materialului nu s-a păstrat. Unele relatări menționează un amestec care ar fi inclus soia, grâu, cânepă și in, însă Muzeul Henry Ford atrage atenția că nu mai există documente care să permită stabilirea cu certitudine a compoziției.
Soia a ajuns totuși în automobilele moderne. În 2007, Ford a introdus spuma pe bază de soia în scaunele unui model Mustang, apoi a extins utilizarea ei la toate gamele produse în America de Nord. Compania afirmă că materialul a fost folosit în peste 25 de milioane de vehicule.
„Sticla sintetică” a avut, la rândul său, un viitor spectaculos. Plexiglasul fusese inventat în 1933 și avea să devină foarte important pentru parbrizele și cupolele aeronavelor. Nu a făcut avioanele aproape invizibile pe cer, așa cum spera revista, dar a oferit piloților vizibilitate mai bună și un material mai ușor decât sticla tradițională. Istoria și conservarea acestor materiale sunt documentate de National Park Service.
Predicția privind dispariția rapidă a petrolului s-a dovedit greșită. Au fost descoperite noi zăcăminte, iar tehnologiile de extracție au evoluat. Marea problemă a petrolului nu avea să fie doar epuizarea sa, ci efectul arderii combustibililor fosili asupra climei.
Articolul a văzut apariția unei lumi din plastic. Nu a văzut însă munții de deșeuri, microplasticele din ape și dificultatea reciclării. A intuit beneficiile materialelor sintetice, dar nu și costul lor ecologic.
Elon Musk și lumea în care munca va deveni opțională
Aproape 90 de ani mai târziu, materia primă despre care se spune că va transforma lumea nu mai este soia. Este inteligența.
Într-un interviu acordat în iulie 2026 lui Zanny Minton Beddoes, redactor-șef al publicației „The Economist”, Elon Musk a descris o lume care s-ar putea schimba radical într-un singur deceniu.
Potrivit estimării sale, în aproximativ cinci ani, inteligența artificială ar putea depăși inteligența cumulată a tuturor oamenilor. Până în 2036, susține el, ar putea să nu mai existe aproape nimic din ceea ce un om face mai bine decât AI.
Inteligența digitală nu este însă suficientă pentru scenariul imaginat de Musk. Ea trebuie să primească un corp. Acest rol le-ar reveni roboților umanoizi, care ar putea lucra în fabrici, construcții, agricultură, servicii și gospodării.
Dacă ar exista un număr foarte mare de roboți, fiecare dotat cu sisteme avansate de inteligență artificială, capacitatea de producție ar crește atât de mult încât ar apărea ceea ce Musk numește o economie „cvasi-infinită”. Mașinile ar produce mai multe bunuri și servicii decât ar putea oamenii să consume.
De aici rezultă cea mai spectaculoasă afirmație a interviului: „Banii nu vor conta în 2036”.
Musk argumentează că oamenii folosesc banii pentru a cumpăra hrană, locuințe, transport și divertisment. Dacă toate acestea ar deveni extrem de abundente și ieftine, nevoia banilor s-ar diminua. În locul venitului universal de bază ar putea apărea un „venit universal ridicat”, care să le permită tuturor accesul la bunurile produse de mașini.
Munca nu ar dispărea complet, dar ar deveni o alegere. Musk o compară cu grădinăritul: oamenii cultivă roșii acasă nu pentru că nu le pot cumpăra, ci pentru că le place activitatea. În același fel, cineva ar putea continua să muncească din interes, ambiție sau plăcere, nu pentru a-și asigura supraviețuirea.
Există însă și o parte mult mai puțin liniștitoare. Întrebat dacă oamenii vor mai deține controlul într-o lume dominată de o inteligență cu mult superioară, Musk răspunde că acest lucru este puțin probabil. Comparația sa este dură: dacă diferența dintre AI și oameni va deveni mai mare decât diferența dintre oameni și cimpanzei, este greu de imaginat că oamenii vor rămâne la conducere.
Cu alte cuvinte, aceeași tehnologie care ar trebui să producă o abundență nemaiîntâlnită ar putea scoate omul nu doar din fabrică, ci și din centrul deciziilor.
Citește și: VIDEO Tensiuni între guvernele europene și marile companii tech. S-a ajuns la un conflict deschis
Cât este previziune și cât este discurs de vânzare
Elon Musk nu poate fi redus la imaginea unui om care face promisiuni extravagante. Companiile conduse de el au contribuit la transformarea industriei automobilelor electrice, la dezvoltarea rachetelor reutilizabile și la extinderea comunicațiilor prin satelit.
În același timp, el nu este un observator neutru al viitorului pe care îl descrie. Tesla dezvoltă robotul umanoid Optimus, iar xAI construiește sisteme de inteligență artificială. O lume în care roboții și AI devin infrastructură indispensabilă este și o lume în care afacerile sale ar putea ocupa o poziție centrală.
Mai există o rezervă importantă: termenele anunțate de Musk s-au dovedit în mod repetat prea optimiste.
În 2015, el spunea că automobilele autonome vor fi disponibile în aproximativ trei ani. În 2019, se declara foarte încrezător că Tesla va avea robotaxiuri funcționale în 2020. Producția camionetei Cybertruck, anunțată pentru 2021, a început în 2023, iar noua generație Roadster a acumulat ani de întârziere. Reuters a centralizat mai multe asemenea promisiuni și notează că Musk s-a descris el însuși drept „patologic de optimist”.
La fel se întâmpla și în 1937. Henry Ford era un industriaș cu realizări incontestabile, iar experimentele sale cu soia erau reale. De aici nu rezulta însă că planta urma să devină „factorul dominant în afacerile lumii”, după cum scria revista.
Musk poate avea dreptate în privința direcției generale: AI și roboții vor modifica economia și viața de zi cu zi. Asta nu înseamnă că termenele, proporțiile și consecințele sociale descrise de el se vor confirma.
Ce spun estimările mai prudente despre AI și roboți
Nu există un consens științific asupra momentului în care AI ar putea depăși oamenii în toate activitățile.
Un studiu realizat pe baza răspunsurilor oferite de 2.778 de cercetători în domeniul inteligenței artificiale a găsit diferențe uriașe între estimări. Participanții au acordat o probabilitate de 50% ca mașinile să-i depășească pe oameni în toate sarcinile în jurul anului 2047. Automatizarea completă a tuturor ocupațiilor a primit însă o probabilitate de 50% abia pentru anul 2116. Studiul, publicat în „Journal of Artificial Intelligence Research”, arată cât de mare poate fi distanța dintre o inteligență artificială foarte performantă și o economie în care toate meseriile pot fi preluate de mașini.
Nici datele despre piața muncii nu indică, deocamdată, dispariția apropiată a muncii.
Organizația Internațională a Muncii estimează că una din patru slujbe este expusă într-o anumită măsură inteligenței artificiale generative. Numai 3,3% din ocuparea globală se află însă în categoria cu cel mai ridicat nivel de expunere. Concluzia organizației este că transformarea locurilor de muncă este mai probabilă decât înlocuirea lor completă.
World Economic Forum estimează că transformările tehnologice, economice și demografice ar putea conduce, până în 2030, la apariția a 170 de milioane de roluri și la dispariția altor 92 de milioane. Ar rezulta un sold pozitiv de 78 de milioane de locuri de muncă. Prognoza se bazează însă pe așteptările a peste 1.000 de angajatori, nu pe o certitudine privind evoluția economiei. În plus, locurile de muncă nou-create nu vor apărea neapărat în aceleași regiuni și nu vor putea fi ocupate automat de oamenii ale căror meserii dispar. Raportul integral este disponibil pe site-ul organizației.
Și roboții sunt deja o prezență masivă în economie, dar nu în forma armatei de umanoizi descrise de Musk. În 2024, în fabricile lumii funcționau aproximativ 4,66 milioane de roboți industriali, potrivit Federației Internaționale de Robotică. În același an au fost instalate 542.000 de unități noi. Majoritatea sunt însă mașini specializate, construite pentru operațiuni precise și repetitive.
Roboții umanoizi trebuie să demonstreze că pot lucra în siguranță, suficient de repede și la un cost avantajos în spații construite pentru oameni. Între o demonstrație atent pregătită și un robot capabil să lucreze opt ore pe zi, ani la rând, există o diferență uriașă.
Raportul Internațional privind Siguranța AI din 2026 constată, la rândul său, că sistemele progresează rapid în matematică, programare și operare autonomă. Performanțele rămân însă inegale, iar agenții AI pot eșua încă în sarcini aparent simple. În programare, sistemele de vârf pot executa în mod fiabil unele sarcini care i-ar lua unui om aproximativ o jumătate de oră. Este un progres remarcabil, dar încă foarte departe de automatizarea întregii economii. Raportul a fost redactat cu contribuția a peste 100 de experți independenți.
Abundența digitală depinde de resurse cât se poate de reale
Scenariul lui Musk mai are o limită: inteligența artificială nu există în afara lumii fizice.
Sistemele AI au nevoie de centre de date, cipuri, rețele electrice, apă pentru răcire și cantități importante de materii prime. Roboții au nevoie de fabrici, metale, baterii, senzori și mentenanță. Chiar dacă inteligența ar deveni aproape nelimitată, resursele materiale nu ar deveni automat infinite.
Agenția Internațională pentru Energie estimează că consumul mondial de electricitate al centrelor de date ar putea crește de la aproximativ 485 TWh în 2025 la 950 TWh în 2030. Consumul centrelor dedicate în principal inteligenței artificiale s-ar putea tripla în același interval. Estimarea actualizată a fost publicată în 2026.
Mai există bunuri a căror ofertă nu poate fi multiplicată prin simpla apariție a unor roboți: terenurile din centrele orașelor, locuințele aflate în zone foarte căutate, resursele rare sau obiectele unicat. O mașină poate construi mai repede o casă, dar nu poate crea teren suplimentar în mijlocul Bucureștiului, Londrei sau New Yorkului.
Rămâne și întrebarea proprietății. Dacă roboții vor produce aproape toate bunurile și serviciile, cine îi va deține? Cine va controla energia și centrele de date? Cine va decide distribuirea produselor și a veniturilor?
Tehnologia poate mări enorm producția fără ca beneficiile să fie împărțite egal. Revoluția industrială a crescut cantitatea de bunuri disponibilă, dar nu a eliminat sărăcia, diferențele de avere sau lupta pentru putere.
Promisiunea unui „venit universal ridicat” nu este, prin urmare, doar o problemă tehnologică. Este una economică și politică. Roboții pot fabrica bunurile, dar nu pot decide singuri cum vor fi împărțite într-un mod acceptat de societate.
De la soia lui Ford la roboții lui Musk
Între articolul din 1937 și declarațiile lui Elon Musk există o asemănare care depășește entuziasmul pentru o invenție nouă.
În ambele cazuri, o tehnologie este investită cu puterea de a elimina penuria. Soia și materialele sintetice urmau să ofere hrană, combustibil, haine, automobile și independență economică. Inteligența artificială și roboții ar urma să producă aproape orice bun sau serviciu, până când munca și banii își vor pierde rostul.
Oamenii din 1937 au văzut corect revoluția materialelor sintetice, dar nu au prevăzut sursa dominantă a plasticului, poluarea sau felul în care beneficiile noii industrii aveau să fie distribuite. Nu au văzut nici războiul care urma să înceapă peste numai doi ani și să schimbe lumea cu mult mai brutal decât orice material nou.
Și Musk poate intui corect direcția. Inteligența artificială va deveni mai performantă, iar roboții vor pătrunde în tot mai multe sectoare. Este însă mult mai greu de anticipat ritmul schimbării, cine va controla tehnologia și cine va beneficia de productivitatea ei.
În urmă cu aproape 90 de ani, viitorul mirosea a soia, combustibil sintetic și lapte transformat în avioane. Astăzi, el are chipul unui robot și funcționează cu inteligență artificială.
Instrumentele s-au schimbat. Speranța a rămas aproape aceeași: că următoarea mare invenție nu va rezolva doar câteva probleme, ci va repara lumea.
