Ultima zi de iarnă: Tradiții pentru 28 februarie 2023
Ultima zi de iarnă: Este sărbătoare mare în Biserica Ortodoxă! În fiecare an, pe data de 28 sau 29 februarie Biserica Ortodoxă îi cinstește pe Sfinții Cuvioși Ioan Casian și Gherman.
Author: Laura Macovei miercuri 22 februarie 2023 , 16:12
Ultima zi de iarnă: Tradiții pentru 28 februarie 2023
Ultima zi de iarnă. Sfinții Cuvioși Ioan Casian și Gherman sunt sărbătoriți pe 29 februarie în anii bisecți sau pe 28 februarie în anii nebisecți.
Sfinții prăznuiți pe 28 februarie
Cuviosul Ioan Casian s-a născut în provincia romană Scythia Minor, în anul 360. A fost cucerit încă de mic de viață monahală. La vârsta de 17 ani a plecat în Palestina alături de prietenul lui Gherman. Vor
sta împreună timp de doi ani la o mănăstire din Betleem unde cunosc adevărata viață monahală.
Stau împreună la Constantinopol, unde îl cunosc pe Sfântul Ioan Gura de Aur. Când au văzut curățenia sufletească în care trăiesc cei doi, acesta îl hirotonește diacon pe Casian și preot pe Gherman, în funcție de vârsta lor. Alături de acesta, Casian va desăvârși pregătirea teologică, după cum mărturisește în scrierile sale: „Eu sunt ucenicul și opera lui Ioan”.
În anul 405, cei doi merg împreună la Roma, în încercarea de a apăra pe Sfântul Ioan Gura de Aur, patriarhul Constantinopolului, care în 404 a fost exilat pentru a doua oară. Se spune că la Roma, Gherman a s-a stins din viață. Ajuns preot, Casian merge la Marsilia și în anul 415, devine întemeietorul a doua mănăstiri: o destinație bărbaților și alta pentru femei.
Sfântul Ioan Casian este considerat întemeietorul monahismului în Franța și ocrotitorul Marsiliei. Se spune că s-a stins din viață în jurul anului 435, imediat fiind cinstit ca sfânt, inițial în Marsilia și în sudul Franței, pe data de 23 februarie.
Tradiții pentru 28 februarie 2023
Ultima zi de iarnă: Tradiții pentru 28 februarie 2023
În ultima zi a lunii februarie si cea dintâi zi a lui martie, în Spania, tinerii „marceros”, sau „cântăreții de serenade ai lui martie”, colinda străzile, dând glas unor cântece de dragoste dedicate iubitele lor, și cerând daruri de mâncare și dulciuri, cu ocazia venirii primăverii.
Cuvântul „Marzas” se refera atât la cântecele tradiționale interpretate de ei, cât si la darurile pe care le primesc. Se crede ca acest obicei străvechi își are originea în ritualurile păgâne de sărbătorire a sfârșitului iernii.