A murit actorul Patrick Stewart. Avea 86 de ani. De ce boli suferea britanicul care l-a interpretat pe Căpitanul Picard din Star Trek
Patrick Stewart, actorul care le-a dat viață căpitanului Jean-Luc Picard și Profesorului X, a murit la 86 de ani. Pentru mulți români care au copilărit cu „Star Trek” în anii ’90, vestea înseamnă despărțirea de un chip familiar și de un personaj care le-a arătat cum pot arăta curajul, demnitatea și puterea exercitată cu responsabilitate.
Patrick Stewart făcea parte din acea categorie rară de vedete la vederea cărora zâmbeai aproape fără să-ți dai seama. Pentru mulți dintre cei care crescuseră cu el pe ecran, simpla lui apariție aducea bucuria reîntâlnirii cu cineva drag. Iar când zâmbea el, zâmbetul devenea molipsitor: chipul sever al căpitanului de pe Enterprise se lumina dintr-odată, lăsând să se vadă căldura și umorul care îl apropiau atât de mult de public.
Ce a anunțat familia lui Patrick Stewart
Actorul britanic a murit miercuri, 28 octombrie 2026, la locuința sa din Los Angeles. Anunțul a fost făcut public joi, 29 octombrie, pe conturile sale oficiale de socializare. Familia a precizat că Patrick Stewart s-a aflat în îngrijirea soției sale, cântăreața Sunny Ozell, și a dezvăluit că suferea de boala Alzheimer și de demență cu corpi Lewy.
Mesajul descrie apropierea familiei și a prietenilor, muzica interpretată live, rugăciunile, lacrimile și momentele de râs care l-au înconjurat. Cei dragi au vorbit despre liniștea întipărită pe chipul său și despre grația pe care a păstrat-o până la sfârșit.
Stewart și Sunny Ozell erau căsătoriți din 2013. Actorul avea și doi copii din prima căsătorie. Cariera lui, întinsă pe mai bine de șase decenii, l-a purtat de pe scenele britanice în două dintre cele mai cunoscute universuri ale culturii populare: „Star Trek” și „X-Men”.
View this post on Instagram
De ce boli suferea Patrick Stewart
Familia lui Patrick Stewart a menționat boala Alzheimer și demența cu corpi Lewy, fără să precizeze când au fost stabilite diagnosticele sau ce complicație a provocat decesul. Ambele afecțiuni produc deteriorarea progresivă a creierului. Termenul „demență” descrie un ansamblu de simptome care afectează memoria, gândirea și capacitatea unei persoane de a se descurca în viața de zi cu zi.
Boala Alzheimer: ce se întâmplă în creier și care sunt primele semne
În boala Alzheimer se acumulează anormal două proteine: beta-amiloidul, care formează plăci între celulele nervoase, și proteina tau, care formează aglomerări în interiorul lor. Comunicarea dintre neuroni este afectată, iar celulele se deteriorează și mor progresiv. Procesul poate începe cu mulți ani înaintea primelor manifestări, explică NHS.
Cauza exactă a declanșării bolii nu este pe deplin cunoscută.
La început, persoana poate uita conversații recente, poate repeta aceeași întrebare sau poate găsi cu greu cuvântul potrivit. Ulterior apar dezorientarea, dificultățile de a lua decizii și problemele de recunoaștere a celor apropiați.
În stadiile avansate pot fi afectate vorbirea, deplasarea și înghițirea, iar bolnavul ajunge să aibă nevoie de îngrijire permanentă.Citește și: Un actor emblematic din serialul "Star Trek" a murit la vârsta de 90 de ani
Demența cu corpi Lewy: de ce poate afecta și mișcarea sau somnul
Cealaltă afecțiune menționată de familie este asociată cu acumularea anormală în creier a unei proteine numite alfa-sinucleină. Depozitele formate în celulele nervoase poartă numele de „corpi Lewy” și perturbă funcțiile creierului. Nu se cunoaște exact de ce apar aceste acumulări. Majoritatea persoanelor afectate nu au un istoric familial al bolii.
Printre manifestările caracteristice se numără fluctuațiile mari ale atenției și vigilenței: o persoană poate fi lucidă într-un moment și foarte confuză sau somnolentă mai târziu. Pot apărea halucinații vizuale, mișcări încetinite, rigiditate, tremor și tulburări de echilibru. Uneori, bolnavul vorbește, strigă sau face mișcări ample în somn, ca și cum și-ar pune în scenă visele. Problemele de memorie pot fi mai puțin evidente la început decât în Alzheimer.
Cele două boli pot coexista. Simptomele descrise sunt însă manifestări generale, nu informații făcute publice despre evoluția bolilor lui Patrick Stewart.
Cum pot duce aceste boli la deces
În formele avansate, deteriorarea creierului poate afecta inclusiv capacitatea de a înghiți în siguranță. Alimentele pot ajunge în căile respiratorii, favorizând infecțiile pulmonare și pneumonia de aspirație. Dificultățile de alimentație pot provoca și o scădere importantă în greutate.
Pe măsură ce persoana devine mai fragilă și își pierde mobilitatea, infecțiile pot apărea mai des și pot fi greu de depășit. Pneumonia este una dintre cauzele frecvente de deces la persoanele cu demență, explică organizația britanică Alzheimer’s Society. Astfel, o afecțiune care începe prin schimbări ale memoriei sau atenției poate ajunge să afecteze grav supraviețuirea.
Căpitanul Picard, un model pentru generațiile care au crescut cu Star Trek
Pentru publicul român care l-a descoperit în anii ’90, Patrick Stewart avea, înainte de toate, uniforma Flotei Stelare și vocea calmă a comandantului de pe Enterprise. „Star Trek: Generația următoare” ajungea prin TVR în casele unei țări care descoperea, după comunism, o ofertă tot mai variată de filme și seriale.
Cine nu-și adduce aminte cum aștepta, în fiecare duminică, la TVR 1, de la ora 18:15 noul episod din „Star Trek – Generația următoare”.
Picard putea fi sever, uneori distant, dar și blând, atent și profund vulnerabil. Autoritatea lui venea din stăpânirea de sine, din cultură și din disponibilitatea de a asculta. Încerca să înțeleagă o civilizație înainte să o judece. Își asuma deciziile și purta responsabilitatea pentru oamenii pe care îi conducea.
Un episod emblematic, „The Measure of a Man”, îl arată apărând dreptul androidului Data de a decide asupra propriei existențe. Într-o poveste despre o ființă artificială, căpitanul susținea libertatea, demnitatea și limitele puterii unei instituții asupra individului. Tocmai asemenea alegeri explică de ce personajul poate fi privit ca un model etic.
Pentru un copil, Enterprise era aventura printre stele. Privite mai târziu, aceleași episoade dezvăluiau întrebări despre prejudecată, război, loialitate și conștiință. Fermitatea și compasiunea încăpeau în același om, iar inteligența și negocierea puteau schimba deznodământul unei confruntări.
Stewart l-a interpretat pe Picard în cele șapte sezoane ale serialului „Star Trek: Generația următoare”, difuzate în Statele Unite între 1987 și 1994, și în patru lungmetraje. Revenirea sa în „Star Trek: Picard”, lansat în 2020, le-a oferit spectatorilor ocazia de a-l regăsi după decenii. Ultimul sezon a apărut în 2023.
De la Shakespeare la Profesorul X
Patrick Stewart s-a născut la 13 iulie 1940, în Mirfield, Yorkshire. Apropierea de actorie a început din copilărie, iar o bursă la Bristol Old Vic Theatre School i-a deschis drumul către o carieră profesională.
În 1966 s-a alăturat Royal Shakespeare Company, una dintre marile instituții teatrale britanice. Repertoriul său avea să cuprindă personaje precum Shylock din „Neguțătorul din Veneția”, Prospero din „Furtuna”, Antoniu din „Antoniu și Cleopatra” și Claudius din „Hamlet”. Prestigiul său de actor de teatru era construit cu mult înainte ca publicul mondial să-l descopere pe puntea unei nave spațiale.
Succesul de la Hollywood a fost însoțit de reveniri importante pe scenă. Rolul din „Macbeth” i-a adus o nominalizare la premiul Tony în 2008. A fost recompensat și cu premii Olivier pentru activitatea teatrală, iar în 2010 a fost înnobilat pentru contribuția sa la arta dramatică.
În 2000, primul film „X-Men” l-a prezentat publicului în rolul Profesorului Charles Xavier. Pentru spectatorii care îl știau deja drept Picard, reîntâlnirea avea ceva familiar: aceeași prezență impunătoare, aceeași inteligență și aceeași capacitate de a da greutate unei replici. Profesorul X aducea în universul supereroilor un alt tip de autoritate, construită prin educație, răbdare și încredere în ceilalți.
Rolul l-a apropiat și de generațiile care nu prinseseră difuzările „Star Trek” de la începutul anilor ’90. Picard și Xavier au devenit astfel două puncte de întâlnire între părinți și copii, între serialele urmărite la televizor și filmele văzute la cinema.
Ultimul său film va fi lansat în decembrie, anul acesta
Publicul îl va mai putea vedea în „Avengers: Doomsday”, programat pentru lansare la 18 decembrie 2026. Distribuția anunțată de Disney îi include atât pe Patrick Stewart, cât și pe Ian McKellen.
Dincolo de roluri, Stewart a susținut victimele violenței domestice. În mărturia publicată de organizația britanică Refuge, al cărei ambasador a fost, povestea că asistase în copilărie la agresiunile îndreptate împotriva mamei sale. Sprijinirea celor aflați în asemenea situații a devenit una dintre cauzele sale publice.
Prietenia cu Ian McKellen: Xavier și Magneto, împreună și pe scenă
În „X-Men”, Profesorul Xavier și Magneto se confruntau din cauza viziunilor lor despre relația dintre oameni și mutanți. În viața reală, Patrick Stewart și Ian McKellen aveau o prietenie care a devenit aproape la fel de cunoscută ca personajele lor.
Colaborarea celor doi preceda filmele cu supereroi: în 1977 jucaseră împreună în „Every Good Boy Deserves Favour”, de Tom Stoppard. Mai târziu, succesul cinematografic avea să le fie însoțit de alte întâlniri pe scenă.
În 2009, Stewart și McKellen au jucat în „Waiting for Godot” — „Așteptându-l pe Godot”, de Samuel Beckett — într-o montare londoneză regizată de Sean Mathias. Stewart era Vladimir, iar McKellen, Estragon. Spectacolul a avut reprezentații cu casa închisă în West End, consemnează arhiva oficială a lui McKellen.
În 2013, cei doi au revenit cu „Waiting for Godot” pe Broadway, unde au jucat alternativ și în „No Man’s Land”, de Harold Pinter. Același grup de actori trecea astfel de la o piesă la alta, într-un proiect care le punea în valoare experiența teatrală.
Apropierea lor avea și o expresie foarte personală: Ian McKellen a oficiat în 2013 căsătoria lui Patrick Stewart cu Sunny Ozell. Dincolo de confruntările dintre Xavier și Magneto, cei doi actori împărțeau o relație de încredere, construită în afara platourilor.
Reacțiile colegilor din Star Trek și X-Men
William Shatner, interpretul căpitanului James T. Kirk, l-a descris pe Stewart drept un prieten, un coleg și un actor extraordinar. A amintit inteligența, eleganța și umanitatea pe care acesta le aducea deopotrivă pe scenă și în „Star Trek”.
„Căpitanul Picard reprezenta ce avem mai bun în noi”, a transmis Shatner, asociind valorile personajului cu omul care îl interpretase.
Hugh Jackman, partenerul său din „X-Men”, a vorbit despre lecțiile învățate de la Stewart și despre pierderea unui prieten: „Îmi vei lipsi, Patrick Stewart, în toate zilele vieții mele”. George Takei, cunoscut publicului drept Sulu, a evocat generația de spectatori pe care Stewart a inspirat-o să privească spre stele și spre un viitor mai bun.
Jonathan Frakes, care l-a interpretat pe William Riker, a publicat o fotografie a actorului și mesajul „Odihnește-te în pace, prietene!”. Wil Wheaton, interpretul lui Wesley Crusher, și-a luat rămas-bun de la căpitan printr-un mesaj însoțit de o inimă frântă.
Și Marvel Studios i-a adus un omagiu. Studioul a evidențiat felul în care a definit personajul Charles Xavier pentru generații de fani. Kevin Feige, președintele Marvel Studios, a amintit căldura, generozitatea și umorul actorului, precum și sprijinul oferit celor alături de care lucra.
Ce se știe despre înmormântarea lui Patrick Stewart
La momentul anunțului, familia nu anunțase public data ceremoniei funerare sau locul în care actorul va fi înmormântat. Mesajul oficial cere însă ca, în locul florilor, cei care doresc să-i cinstească memoria să facă donații pentru cercetarea bolii Alzheimer și pentru sprijinirea îngrijitorilor. Sunt indicate Johns Hopkins Alzheimer’s Disease Research Center Fund și programul de resurse pentru îngrijitori al Alzheimer’s Foundation of America.
Pentru mulți dintre cei care l-au urmărit în România, amintirea lui Patrick Stewart va începe tot cu puntea de comandă a navei Enterprise. Cu un căpitan care asculta, cântărea și apoi lua decizia. Și cu sentimentul, păstrat din copilărie, că viitorul putea fi condus de oameni în care merita să ai încredere.
