EXCLUSIV - 23 august era cea mai importantă sărbătoare comunistă. Bogdan Preda (IICCMER): ”Mulți români erau conștienți de manipularea și exagerarea propagandei comuniste și priveau sărbătoarea cu un grad de scepticism și formalism”

Cum a ajuns 23 august cea mai importantă sărbătoare comunistă?

Data de 23 august a fost cea mai importantă sărbătoare comunistă în România prin intermediul unui proces complex de manipulare propagandistică și istorică. După preluarea puterii de către Partidul Comunist Român, pe 6 martie 1945, regimul a început să modeleze semnificația acestei zile pentru a-și consolida autoritatea și pentru a-și legitima puterea, în esență ilegală.

Prin intermediul propagandei, s-a creat astfel o realitate alternativă în care implicarea comuniștilor în evenimente, din marginală a devenit centrală. Pas cu pas, rolul Regelui Mihai a fost minimalizat, apoi ocultat, în timp ce contribuția reprezentanților PCR a fost prezentată ca definitorie și hotărâtoare. Dintr-un eveniment politic în care a fost implicat aproape întreg spectrul politic al României, 23 august 1944 a fost transformat în „opera politică” exclusivă a comuniștilor, ceea ce este lipsit de orice fundament factologic.

Proces complex de manipulare propagandistică și istorică

O componentă esențială în transformarea zilei de 23 august într-o sărbătoare comunistă importantă a fost instituirea cultului personalității liderilor partidului. Este cazul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, dar mai ales al lui Nicolae Ceaușescu. Prezentați  de propagandă ca salvatori ai națiunii și arhitecți ai „revoluției socialiste", era absolut logic ca cei doi să-și aroge merite inexistente în organizarea evenimentelor, în realitate inexistente.

Citește și: IICCMER: Achitarea torționarilor disidentului Gheorghe Ursu deschide larg calea reabilitării regimului totalitar. A fost lansată o petiție

Paroxismul a fost însă atins în timpul regimului Ceaușescu. Prin intermediul propagandei masive, a fost promovată imaginea lui Ceaușescu ca lider providențial, cu rol esențial în evenimentele de pe 23 august 1944. 

Orașele erau transformate în scene impresionante, an de an, pe 23 august

În fiecare an, pe 23 august, orașe precum Bucureștiul au fost transformate în scene impresionante, unde mii de oameni participau la parade și demonstrații publice, organizate în baza unei regii destul de primitive. Afișele, pancartele cu mesaje mobilizatoare și diverse reprezentări pretins artistice îl glorificau pe liderul partidului și „realizările” sale. Astfel se construia iluzia sprijinului popular pentru regim și se legitima autoritatea partidului. Ulterior, la începutul anilor 1970 Ceaușescu a adăugat evenimentului semnificații suplimentare. 23 august a fost transformat în „insurecție națională și anti-imperialistă”, formulă menită să fundamenteze istoric turnura naționalistă pe care o luase regimul.

Cum resimțeau românii si cum se raportau la această mare sărbătoare comunistă?

Citeste si: Bebe la 1 luna – dezvoltarea bebelusului si sfaturi pentru parinti- catena.ro

Citeste si: Irina Columbeanu și Ramona Gabor l-au scos pe Irinel Columbeanu de la azil! Gestul emoționant făcut de fiica fostului milionar! Unde l-a dus pe tatăl ei?- wowbiz.ro

Sărbătorirea zilei de 23 august în timpul regimului comunist în România avea o dinamică complexă și diferită de la individ la individ. Percepția acestei sărbători varia în funcție de mai mulți factori, cum ar fi vârsta, educația, experiențele personale și nivelul de angajament față de regim. Propaganda sublinia rolul Partidului Comunist Român și al liderului Nicolae Ceaușescu în evenimente. Oamenii erau chemați de reprezentanții partidului să participe la parade, adunări și alte evenimente.

Avertismente și pedepse pentru cei care nu participau la adunări

Absența sau refuzul de a participa putea atrage diverse repercusiuni, de la simple avertismente până la pedepse, în funcție de caracterul și personalitatea șefului de partid local. Mulți români erau conștienți de manipularea și exagerarea propagandei comuniste și priveau sărbătoarea cu un grad de scepticism și formalism. Ei știau că versiunea oficială a evenimentelor nu reflecta realitatea și tratau zgomotul propagandistic din jurul momentului, tratându-l ca pe o ocazie pentru o serbare câmpenească.

Pentru mulți, exista o separare între manifestările oficiale și sentimentele personale. Chiar dacă participau la parade sau discursuri în mod obligatoriu, mulți români își păstrau opiniile personale și discuțiile private critice față de regim. Această separare între sfera publică și cea privată era un mecanism de adaptare la condițiile restrictive ale regimului.

Citește și: EXCLUSIV- Drama disidentului Gheorghe Ursu. Cercetător IICCMER: ”A avut parte de bătăi crunte, violente în arest”- Torționarii au fost achitați

Pentru alții, sărbătoarea putea reprezenta o ocazie de a se relaxa și a se distra, cu parade, evenimente culturale și activități recreative. În aceste cazuri, participarea era percepută mai mult ca o formă de divertisment decât ca o manifestare politică. Persoanele mai în vârstă, care au trăit în perioada precomunistă și care își aminteau de evenimentele din jurul anului 1944, puteau avea o perspectivă diferită asupra sărbătorii. Acestea puteau simți un amestec de emoții, având în vedere că mulți dintre ei își aminteau evenimentele reale și percepeau diferența dintre istorie și versiunea oficială.

Cum era sărbătorită în perioada comunistă ziua de 23 august?

Defilări: Aceste defilări organizate în ziua de 23 august erau elaborate și coordonate cu atenție pentru a demonstra forța și unitatea națiunii sub conducerea Partidului Comunist. Aceste evenimente implica participarea unor unități militare diverse, inclusiv infanterie, tancuri, artilerie și aviație. Armele și echipamentele militare erau prezentate în ordine impecabilă, iar trecerea acestora în fața tribunei oficiale evidenția tehnologia și resursele armatei comuniste.

Astfel de parade nu erau doar manifestări locale, ci și o formă de a sublinia alianța cu blocul estic, iar în anumite perioade puteau include participarea unor delegații din alte țări socialiste. De altfel, pe lângă aceste parade militare, prezente mai ales în ultima parte a regimului, manifestările cuprindeau diverse momente cvasi-artistice organizate pe Stadionul 23 august sau în alte spații amenajate special pentru această ocazie.

Discursurile comuniștilor cu mesaje strategic elaborate

Evoluția acestor manifestații este una interesantă, pornind de la carele alegorice din ani 1950 până la marile coregrafii si scenografii din perioada lui Nicolae Ceaușescu. Magnitudinea acestor manifestații, care evoluează ca dimensiuni de la an la an, ne dezvăluie caracterele megalomanice ale celor doi lideri comuniști. 

Discursuri: Discursurile liderilor comuniști în ziua de 23 august nu erau doar simple cuvinte, ci mesaje strategic elaborate pentru a consolida legitimitatea regimului. Acestea subliniau importanța istoriei naționale în contextul luptei pentru socialism și emanciparea poporului. Liderii evidențiau contribuțiile Partidului Comunist la eliberarea țării de sub imperialism și la transformarea societății într-una egalitaristă și justă. Ideologia marxist-leninistă era amestecată cu elemente naționaliste, pentru a crea un sentiment de mândrie și angajament față de idealurile comuniste.

Ceremonii de evidențiere a „eroilor muncii”: Ceremoniile de decorare a eroilor comuniști se desfășurau cu fast și solemnitate, reprezentând un moment de recompensare și apreciere a celor care se dedicaseră cauzei socialiste. Eroii muncii erau evidențiați ca modele pentru restul societății și pentru tânăra generație. Acest act de decorare nu era doar o distincție, ci un instrument de mobilizare, sugerând că fiecare individ ar trebui să aspire la aceeași abnegație și contribuție.

Citeste si: Laurențiu Reghecampf, dezvăluiri cutremurătoare despre ziua în care tatăl său s-a stins din viață: „A avut foarte multe momente când s-a simțit rău, dar mama mereu a fost lângă el.”- kfetele.ro

Citeste si: Cerințele care trebuie respectate cu sfințenie! Ce le-a cerut Maluma organizatorilor Neversea pentru a cânta la festival- radioimpuls.ro

Oamenii erau „încurajați” să participe voluntar, dar și prin presiuni sociale și politice

Participarea la manifestații era considerată ca fiind o dovadă de loialitate față de partid și de angajament față de construirea societății socialiste. Oamenii erau „încurajați” să participe voluntar, dar și prin presiuni sociale și politice. În ciuda faptului că unele persoane participau cu sinceritate, alții o făceau din frică de represalii sau pentru a-și menține statutul social. Astfel, atmosfera de entuziasm aparent era adesea temperată de sentimentele ambivalente ale populației.

Citește și: 23 august 2023: De ce se sărbătoarea pe această dată, înainte de '89, Ziua Națională a României

Cultul personalității era o componentă semnificativă a regimului comunist și era vizibil în diverse moduri, de la afișe și tablouri cu liderii comuniști la citate și lozinci inspiraționale. Acest cult se extindea și în viața de zi cu zi, cu poze ale liderilor în spațiile publice și chiar în casele oamenilor. În acest fel, se crea o înfățișare omniprezentă și supunere față de liderii partidului.

Ziua de 23 august la TV

Ziua de 23 august reprezenta un moment cheie pentru propagandă. Mass-media și școlile erau vehicule esențiale pentru a transmite mesajele regimului. Emisiunile radio și TV, articolele de presă și manualele școlare erau pline de povestiri și date selectate pentru a sublinia realizările regimului și pentru a încuraja aspirațiile socialiste. Prin intermediul acestor mijloace, se dorea modelarea atitudinilor și a convingerilor populației.

Închiderea instituțiilor și școlilor (chemarea elevilor din timpul vacanței de vară) pentru a permite participarea la evenimentele de sărbătoare era un exemplu de control asupra timpului și angajamentului populației. Acest fapt sublinia importanța evenimentului și reafirma ideea că participarea la manifestații și sărbători era o responsabilitate și o onoare.

Cei care îndrăzneau să conteste versiunea oficială riscau să fie acuzați de trădare sau de acțiuni împotriva statului

Manipularea faptelor istorice a avut și scopul de a suprima criticile și disidența. Orice încercare de a discuta sau dezbate semnificația reală a zilei de 23 august în afara cadrului oficial era înăbușită rapid. Cei care îndrăzneau să conteste versiunea oficială riscau să fie acuzați de trădare sau de acțiuni împotriva statului, ceea ce a creat o atmosferă de teamă și conformism.

O altă consecință a negării și ascunderii faptelor istorice a fost crearea unei identități naționale fictive. Prin promovarea unei versiuni manipulate a trecutului, regimul încerca să modeleze percepția publicului asupra istoriei și să creeze o imagine a liderilor comuniști ca eroi naționali. Astfel, identitatea națională a fost manipulată în conformitate cu agendele politice ale regimului.

În final, negarea și ascunderea faptelor istorice reale legate de 23 august au avut drept consecință înăbușirea memoriei colective. Prin manipularea informațiilor și limitarea accesului la perspective alternative, populația a fost expusă numai la versiunea oficială a istoriei, ceea ce a dus la o înțelegere distorsionată și simplificată a evenimentelor. Aceasta a împiedicat dezvoltarea unei înțelegeri critice și complete a istoriei și a contribuit la perpetuarea controlului regimului asupra societății.

1989: Ultimul 23 august

La ultima manifestație dedicată zilei de 23 august a avut loc o defilare pe Splaiul Independenței, iar tribuna oficială a fost amplasată la Casa Radio, o clădire nefinalizată la acel moment (aflată la roșu), clădirea fiind pavoazată pentru a ascunde aceste aspecte. Motivul alegerii acestui amplasament este greu de înțeles, dar ne arată impasul în care se afla regimul.