Combinatul siderurgic din Galați, cândva unul dintre cei mai mari piloni ai industriei românești, se confruntă cu o criză profundă.
Aproximativ 2.200 de angajați — majoritatea celor rămași — urmează să intre în șomaj în această lună, după luni în care mulți dintre ei spun că nu și-au primit salariile.
„Iulie, august, septembrie, octombrie… Nimic”, povestește un angajat. Unii muncitori spun că au primit doar plăți fragmentate, iar bonurile de masă nu le-ar mai fi fost acordate de peste un an. Situația îi afectează și pe cei care au rate sau copii în întreținere, dar și familiile care depind de veniturile angajaților combinatului.
Pe platforma industrială, unde activitatea s-a redus drastic, muncitorii spun că sunt nevoiți să se deplaseze pe jos printre câini fără stăpân. Potrivit mărturiilor, au existat cel puțin șase cazuri în care angajați ar fi fost atacați în timp ce mergeau spre zonele în care se mai desfășoară activități, inclusiv în apropierea laminoarelor și a furnalelor.
În perioada sa de glorie, combinatul avea aproximativ 40.000 de angajați și producea anual până la opt milioane de tone de oțel. În 2001, mai lucrau aici circa 27.000 de oameni. În prezent, toate furnalele sunt închise, iar producția a scăzut de la an la an.
Declinul s-a accentuat după criza din 2008 și creșterea costurilor energiei.
Problemele au însă rădăcini mai vechi. După transformarea combinatului în societate pe acțiuni, în 1991, au urmat afaceri cu intermediari și firme descrise drept „căpușă”, despre care se afirmă că ar fi umflat prețurile și ar fi obținut profituri importante. În 1999, combinatul ajunsese să fie considerat o veritabilă gaură neagră.În 2001, compania a fost vândută pentru 77 de milioane de euro, într-o tranzacție ale cărei detalii sunt contestate sau rămân neclare, potrivit relatării.
Statul ar fi șters o parte din datoriile uriașe și ar fi acordat ajutoare financiare. În primul an după privatizare, combinatul a înregistrat profit, după renunțarea la intermediari.
Miza depășește soarta celor 2.200 de angajați. În jurul combinatului s-a format o rețea de activități și locuri de muncă, iar dispariția unei componente atât de importante ar putea afecta numeroase firme și familii din Galați. Pentru mulți localnici, combinatul rămâne una dintre puținele surse importante de venit din zonă.
O posibilă nouă vânzare este văzută drept principala speranță pentru viitorul platformei industriale. Până atunci, angajații se confruntă cu incertitudinea locurilor de muncă, restanțe salariale și condiții tot mai dificile pe o platformă care, în trecut, era un simbol al industriei românești.
