A murit "vocea de sambata seara a Teleenciclopediei". Actorul Dinu Ianculescu a incetat astazi din viata
Teatrul Mic anunta, printr-un comunicat, ca a incetat din viata, in 7 februarie, la Frankfurt am Main (Germania), Dinu Ianculescu, actor şi poet roman, una dintre cele mai cunoscute voci de televiziune din Romania.
Nascut in 1925, Dinu Ianculescu a absolvit Conservatorul Regal de Muzica şi Arta Dramatica din Bucureşti, dar, initial, s-a facut cunoscut şi auzit prin poezia protestatara impotriva dictatului de la Viena in anii '40, din ziarul Ardealul, iar in anii ce au urmat şi in alte publicatii, precum Universul literar, Revista Fundatiilor Regale, Fapta şi Tribuna din Braşov.
Dinu Ianculescu se dedica teatrului şi filmului, ca actor angajat al Teatrului National Bucureşti, apoi la Studioul actorului de film C.
Nottara, devenit Teatrul Tineretului, de unde pleaca, la chemarea regizorului Radu Penciulescu, la Teatrul Mic. Pe scena aducea prestanta şi prezenta, o eleganta care il facea remarcat. Aceleaşi atribute le-a transferat, prin vocea sa educata şi melodioasa, emisiunilor Teleenciclopediei, de la Televiziunea Romana, unde a colaborat inca de la infiintare, fiind cunoscut ca „Vocea de sambata seara”.
A jucat in spectacole emblematice pentru teatru, unde a lucrat cu regizori de prim-rang, precum Silviu Purcarete (Nebuna din Chaillot, 1978; Richard III, 1983), Cristian Hadjiculea (Nu pot sa dorm, 1982), Catalina Buzoianu (Maestrul şi Margareta, 1980), Sorana Coroama-Stanca (Nu suntem ingeri, 1975; Doua ore de pace, 1977) sau Valeriu Moisescu (Emigrantul din Brisbane, 1970).
A luat parte la productii filmografice celebre, cum ar fi Mihai Viteazul (1971), Trandafirul galben (1982), Misterele Bucureştilor (1983), Fructe de padure (1983) sau Secretul lui Bachus (1984).
Stabilit in Germania, Dinu Ianculescu şi-a continuat cariera artistica, şi a jucat la Darmstadt şi Munster, a realizat emisiuni radiofonice in Frankfurt am Main. Facea dese drumuri inapoi in tara şi fost prezent la sarbatorirea de 50 de ani a Teatrului Mic, din 2013, ocazie cu care a scris: „Pentru voi, dragi colegi de suflet, şi pentru cei ce vin, cu toata inima (din pacate bolnava) Salutul meu”.
Nascut in 1925, Dinu Ianculescu a absolvit Conservatorul Regal de Muzica şi Arta Dramatica din Bucureşti, dar, initial, s-a facut cunoscut şi auzit prin poezia protestatara impotriva dictatului de la Viena in anii '40, din ziarul Ardealul, iar in anii ce au urmat şi in alte publicatii, precum Universul literar, Revista Fundatiilor Regale, Fapta şi Tribuna din Braşov. Dinu Ianculescu se dedica teatrului şi filmului, ca actor angajat al Teatrului National Bucureşti, apoi la Studioul actorului de film C.
Nottara, devenit Teatrul Tineretului, de unde pleaca, la chemarea regizorului Radu Penciulescu, la Teatrul Mic.
Pe scena aducea prestanta şi prezenta, o eleganta care il facea remarcat. Aceleaşi atribute le-a transferat, prin vocea sa educata şi melodioasa, emisiunilor Teleenciclopediei, de la Televiziunea Romana, unde a colaborat inca de la infiintare, fiind cunoscut ca „Vocea de sambata seara”.
A jucat in spectacole emblematice pentru teatru, unde a lucrat cu regizori de prim-rang, precum Silviu Purcarete (Nebuna din Chaillot, 1978; Richard III, 1983), Cristian Hadjiculea (Nu pot sa dorm, 1982), Catalina Buzoianu (Maestrul şi Margareta,
1980), Sorana Coroama-Stanca (Nu suntem ingeri, 1975; Doua ore de pace, 1977) sau Valeriu Moisescu (Emigrantul din Brisbane, 1970).
A luat parte la productii filmografice celebre, cum ar fi Mihai Viteazul (1971), Trandafirul galben (1982), Misterele Bucureştilor (1983), Fructe de padure (1983) sau Secretul lui Bachus (1984).
Stabilit in Germania, Dinu Ianculescu şi-a continuat cariera artistica, şi a jucat la Darmstadt şi Munster, a realizat emisiuni radiofonice in Frankfurt am Main.
Facea dese drumuri inapoi in tara şi fost prezent la sarbatorirea de 50 de ani a Teatrului Mic, din 2013, ocazie cu care a scris: „Pentru voi, dragi colegi de suflet, şi pentru cei ce vin, cu toata inima (din pacate bolnava) Salutul meu”.
Gestul cutremurător făcut de soțul Ancăi Molnar la trei săptămâni de la moartea ei: ”Totul pare un vis urât care nu se mai termină”
Iată planta care ar putea supraviețui pe Marte!
